Problema scolii romanesti din Ungaria revine iar si iar in atentia opiniei publice atat pentru faptul ca scolile cu predare in limba romana isi inchid portile din lipsa de copii, sau uneori voit, de fonduri, alteori din cauza faptului ca cei care predau romana sunt unguri iar parintii prefera sa nu isi dea copii la astfel de ore unde nu invata mai nimic. Eva Iova, redactorul sef al revistei Foaia Romaneasca, aduce in atentie de aceasta data un alt fapt de neiertat: faptul ca pe copii ii invata poezii al caror sens nu il percep si nici al cuvintelor care le compun si, deci, pronuntia este deficitara. De aici si umilinta adusa cand sala, in fata careia reciti o poezie de Eminescu, incepe sa rada de tine cum ai pronuntat un cuvant sau l-ai stalcit pe altul. Redam editorialul din Foaia Romaneasca.

Meg niilnac a valghben a cherti viragoc, meg zaldel a niarfa az ablac elat…” Nu-i asa ca ati recunoscut poezia lui Petõfi Sándor? Cam asa ar suna primele rânduri din poezia „Szeptember végén” din gura unui copil din Calara si, care nu stie limba maghiara. V-ati îngrozit si va întrebati oare ce rost are sa învete un copil român o poezie ungureasca daca nici nu întelege despre ce vorbeste? Daca ati ajuns în gând pâna aici, atunci va rog sa inversati situatia si sa va întrebati ce rost are sa învete un copil din Ungaria o poezie de Eminescu, în limba româna, când acesta nu stie sa raspunda nici la „Salut! Ce mai faci?”.

Continuarea materialului pe Romanian Global News