Un supraviețuitor al lagărelor de exterminare naziste își arată numărul de identificare pe durata unui protest în fața parlamentului din Budapesta, împotriva declarațiilor cu un clar caracter antisemit făcute de deputatul partidului ”Jobbik” Marton Gyongyosi.

Redau mai jos traducerea în limba română a articolului semnat de Andrea Tarquini apărut în data de 12 iulie a.c. în suplimentul Il venerdi al cotidianului italian La Repubblica. Mulțumesc pe această cale lui Victor Roncea pentru că mi-a facilitat această traducere. 

Achtung Ungaria!

de Andrea Tarquini

Era una dintre țările cele mai primitoare din Est, în care și-au găsit refugiu tinerii germani urmăriți de Stasi. În prezent, doar după o generație, a început o altă eră – făcută din antisemitism, de izolare a ”romilor” (în loc de ”romi” se va înțelege țigani) și homosexualilor, de intimidare a minorităților. În numele lui Orban.

Budapesta. La prima vedere, biserica frumoasă din Zugliget pare la fel ca în urmă cu 24 de ani. După revoluția polonă și alegerea lui Gorbaciov, Imperiul și-a început căderea aici la 16 septembrie 1989. Ungaria a deschis frontierele și mii de refugiați au fost primiți de către Ordinul de Malta fiind, după aceea, lăsați să plece către vest. Soldații maghiari înarmați cu Kalașnikovuri în mâini apărau mulțimea scăpată din Țara Zidului (Berlinului) de agenții amenințători ai Stasi. Annett, pe atunci o grațioasă adolescentă de 20 de ani, cu ochii verzi, era una dintre acei fugari. A fugit din Jena: celor de la Stasi nu le plăcea caracterul critic al acesteia interzicându-i accesul în universitate în ciuda pregătirii ei.În prezent, frumoasa fortysomething, hiperactivă în Berlinul unit, călătorește și se implică în multe, fiind un sprijin și pentru ceilalți.Veștile de astăzi din țara care a salvat-o sunt o traumă, o lovitură pentru amintirile de altădată. Trebuie auzită opinia lui Miklos Vecsei, vice-responsabil al Malteser, pentru a vedea care sunt noii ei ”oaspeți”: «În prezent, ne ocupăm de cei săraci. Distribuim supe și mâncăruricalde noilor năpăstuiți. Pensionari demni care-și îmbracă costumele deja lucioase, care trec cu greu peste rușinea de a cerși după o viață de muncă.”Boschetarilor” mai disperați și mai săraci le oferim locuri sigure pentru dormit».

Ungaria 2013. Primăvara. La doar după o generație, țara care-l urma pe Gorbaciov și numea cu apelativul de ”soră” Polonia înțelegerii dintre Walesa și generali, lansează alte provocări. Provocări adresate nu unui imperiu ocupant (nu lui Honecker sau lui Ceaușescu din acea vreme) care amenința cu atacuri surpriză cu rachete, ci unei Europe prea timidă pentru a reacționa: provocările antisemitismului revenit în mainstream-ul mental al claselor înalte, în saloanele editorialiștilor filo-guvernamentali, reabilitarea lui Horty, ura față de, respectiv izolarea ”romilor”, atacurile la adresa homosexualilor, trend-ul de intimidare a minorităților. «Ură, neîncredere, invidie, naționalism selectiv; Orban a trezit cei mai răi demoni», explica Karoly Voeroes, reprezentant al cotidianului liberal Népszabadsàg, aflat în ”atenția” autorităților de control a mass-media sau a responsabililor cu publicitatea. Și asta nu este tot: 47% dintre cetățenii țării numită, în acea vreme, cu ironie, «cea mai bună baracă din Gulag», trăiește în sărăcie, conform statisticilor europene. 17% trăiesc sub pragul sărăciei. Mortalitatea și bolile infantile sunt în creștere. Numărul săracilor și al ”boschetarilor” este în creștere; Housing Allowance se situează între 17 și 27 de euro per familie. Pentru cei care lucrează, venitul de bază este de circa 380 de euro, o treime față de venitul din Polonia sau Slovenia (prețurile urmează însă o altă curbă); desfacerea contractului de muncă este mult mai ușoară decât un UE, chiar dacă cea (cel) care lucrează este o femeie însărcinată; controlarea angajaților publici este mai răspândită ca niciodată și se pare că sindicatelor le este frică. «Trebuie să depășim un welfare european ineficient, vrem un workfare, un sistem care să-i premieze pe cei care muncesc și pe cei care angajează, care să ducă la apariția clasei medii naționale», declara premierul Viktor Orban.Opoziția slabă, divizată, incapabilă să-și ducă la îndeplinire propria menire (cu excepția puternicii extreme dreapte) nu-l înspăimântă pe Orban; instituțiile se află în mâinile celor de la Fidesz (partidul lui Orban); Constituția o scriu și o modifică doar ei iar Curtea Constituțională trebuie să tacă.

De ceva timp, marea epurare s-a făcut simțită în mass-media publică și nu trebuie să ne așteptăm la news sau reportaje despre noii săraci. Regimul își etalează succesele diverse: datoria externă s-a diminuat, procedura de pedepsire din partea UE a fost anulată, minicreștere economică, investiții de calitate – japoneză, coreană sau germană. Noua Mercedes Classe A sau smartphonul Nokia sunt asamblate aici. În centru se disting cupluri de tineri ducând cărucioare cu copii, manageri trecând grăbiți, adolescente (pitzi) la ”shoping”.Doar săpând mai mult se descoperă lumea celor care au pierdut, a dropouts. O lume congelată chiar și pe perioada verii; în prezent, Constituția îi acuză pe cei fără o locuință interzicându-le să trăiască pe spațiul public.Tax Flat (o taxă de 16 %, egală pentru toți) îi premiază pe cei bogați și îi pedepsește pe cei săraci, sustrăgând celor săraci o sursă de venit neimpozitabil și fiscului venituri de circa 400 de miliarde de forinți. «Eu încerc să conving autoritățile să colaboreze, prioritatea mea este prezența creștină alături de cei săraci, de cei fără un acoperiș deasupra capului, a marginalizaților», spunea Miklos Vecsei. «Încerc întotdeauna să le amintesc de Biblie, de pilda lui Lazăr, săracul care visa la ceea ce rămânea de la masa bogaților». «Nu este ușor», admite acesta. Recent, Maté Kocsis (Fidesz), primarul unui cartier burghez frumos (Circumscripția a VIII-a), a cerut printr-un referendum părerea cetățenilor privitor la prezența celor săraci, a celor fără locuințe, a cerșetorilor, a clochard pe străzile acelei circumscripții. «Au votat 10% dintre cei cu drept de vot, el a învins și a transpus imediat rezultatul în practică». Având circa o mie de angajați și aproximativ cinci mii de voluntari, cei de la Malteser călătoresc peste tot prin țară; «căutăm contactul și dialogul pentru a le explica politicienilor că este bine să se gândească la cei slabi, să discute cu ei și nu pe la spatele celor slabi și săraci». Un pariu destul de dur. «Pentru Orban și pentru ceilalți ca el, săracii și ”romii” nu reprezintă categorii ale societății», susținea Zsuzsa Ferge, expertă în cercetările privind sărăcia din această țară. «Cu puține zile înainte, un grup de lideri ai Jobbik (a treia forță politică, de opoziție și extremă dreapta) și-a condus militanții către un ghetou ”rom” aflat în apropiere de Miskolc. Aveau o listă cu cei care erau prea săraci ca să-și plătească facturile la apă și lumină, întrerupându-le furnizarea celor cu probleme, chiar dacă aveau sau nu copii. Poliția i-a lăsat să-și vadă de treabă. După ce au terminat, au sărbătorit Pentecoste în felul lor. Au plecat în autocare sau trenuri speciale către Transilvania română, având uniforme și steaguri din vremea lui Horty, strigând în orașele românești lozinci de genul Transilvania este a noastră, o vrem înapoi. La ce ne putem aștepta de la un Guvern care încearcă să pună bazele unei ”Corporații” unice a docenților, care va impune cântarea unui imn nou dedicat unității etnice la școală, în fiecare dimineață? Dumneavoastră, ca italian, ce vă amintește conceptul de Corporație?»

Dincolo de splendoarea Budapestei începe o călătorie către infernul fără sfârșit, către noua sărăcime ungară. Nora Ritok, activistă curajoasă în ajutorarea noilor ”condamnați ai pământului” – aproape toți ”romi” – prezintă locurile în care trăiesc aceștia. Numai văzându-le te simți în Africa cea mai săracă. Căsuțe care stau să cadă, fără mese și paturi pentru copii, fără apă, electricitate, fără sticlă la ferestre, străzi neasfaltate și incinte deplorabile.La Told, un orășel al sărăciei extreme în care ultima stradă fără asfalt se termină dintr-o dată, trăiesc 360 de persoane din care lucrează doar 6. Analfabetismul, bolile, atragerea minorelor cele mai drăguțe în bordelele de dincolo de frontieră sunt realități zilnice. «Organizăm școli, inițiative pedagogice, centre de întâlniri, oferim ochelari copiilor miopi. Nimeni nu se interesează de ei; fără ochelari, săraci și malnutriți, aceștia riscă să devină orbi», spunea Nora Ritok relaxându-se (după călătoria în infern) cu un ceai în cafeneaua literară Alexandra Koenyvesboelt, o splendidă librărie aflată la un pas de ”Gara de Vest” – Nyugati Palyaudvàr – realizată de către Gustav Eiffel. În orășelele sărace din nord estul țării, restul lumii apare îndepărtat. La fel de îndepărtat este și trecutul socialist recent în care, în cadrul industriei grele (poate ieșită din uz sau inutilă), lucrau bunicii și părinții (”romi” sau nu) săracilor din prezent.Nora primește des e-mailuri cu insulte și amenințări dar este decisă să-și continue activitatea. «Rasismul este cea mai gravă problemă.Marginalizarea și sărăcia, climă de apartheid urmează la mică distanță», spunea Jenoe Setét, ”rom” ungur, activist pentru drepturile minorităților. «Acum este rândul nostru, al ”romilor”; suntem primii luați în colimator, dar atacurile împotriva evreilor abia încep; la fel ostilitățile și clima tensionată împotriva homosexualilor. Anumite trend-uri se repetă și nu întotdeauna tragediile de ieri revin în prezent (sau se regăsesc în viitor) sub formă de farse», spunea acesta în fața unei cafele pe terasa Stex – vechea cafenea a intelectualilor și a muncitorilor activiști din timpul stăpânirii dinastiei de Habsburg și după aceea (în vremea Nagykoerut) – unde tinerii coboară din ”jumbotramvaiele” Siemens, luxoase și silențioase. ”Romii”, numiți adeseori și cu dispreț cyganyok, sunt primii vizați.80% dintre ei nu lucrează și la o calificare identică, dintre un ”rom” și un ”alb”, cei care angajează îi preferă pe ”albi”. ”Romilor” le sunt permise doar munci utile din punct de vedere social și, «dacă pot fi acuzați că au casa în dezordine, pot fi lăsați fără locurile de muncă. Pentru a trăi, aceștia sunt îndreptați către criminalitate, construindu-se în acest fel apartheidul».La fel ca la Tiszevasvàri unde, în 1997, au organizat două festivități de absolvire, una pentru ei și una pentru noi. Sau la Szekesféhérvàr unde au anunțat în mod deschis că «vom construi un ghetou social pentru ”romi”». «Rasismul nu are frontiere», spunea Jenoe; «adeseori începe din clasele elementare cu împărțirea în copii ”albi” și ”romi”, care trăiesc fără curent și apă, toți spunând după aceea că put, că nu au o gustare, celorlalți fiindu-le frică să nu fie furați. Nu am văzut nici o condamnare împotriva extremiștilor de la Garda care au defilat zile întregi în cartierele ”rome” din Miskolc, Sajobàbany sau Budapesta. I-au condamnat doar pe ”romii” implicați care se apărau».La Devecser, continuă acesta, «o mie de neonaziști au organizat o demonstrație cu scandări rasiste în cartierul ”rom” (gitan); Poliția nu a făcut nimic.La fel s-a întâmplat și la Gyoengyoespata.Am protestat dar Justiția a invocat dreptul la libertatea de exprimare.Nu suntem la Dresda unde, împotriva oricărei demonstrații neonaziste, cetățenii normali ies în piețe cu miile.Nu a fost acuzat nici măcar Zsolt Bayer (Bayer – nume tipic unguresc!!!!), editorialist la Magyar Hirlap (și prieten al premierului) care, în ziarul menționat, a lăudat pogromurile antisemite din timpul lui Horty iar acum îi aseamănă pe ”romi” cu maimuțele. Desființând sistemul burselor de studiu au expulzat 14.000 de elevi (studenți) ”romi” din studiile superioare». Jenoe Setét speră ca înainte de terminarea verii și de scăderea termenului de detenție în așteptarea judecății să înceapă măcar un singur proces. «În Norvegia, Breivik a fost condamnat doar după un an; aici aștept de 4 ani să fie condamnați asasinii celor 6 ”romi” (printre care și un copil) uciși cu sânge rece de către kileri extremiști la Tatàrszentgyoer, Nagycsécs și Kisléta».

«Îl cunosc de mult timp pe Orban, i-am botezat copiii», povestea pastorul evanghelic Gabor Ivànyi care, în prezent, într-un cartier sărac din Budapesta, gestionează un centru de primire și ajutor pentru 600 de săraci. «Știu ce înseamnă să fie intolerant, să nu-i placă dialogul și să simtă pus la îndoială», continuă acesta. «O dată cu el au venit legi noi, ca cea care a exclus cultul meu de la recunoașterea ca ”biserică”; ca aceea care permite închiderea în penitenciar – nu în centre de detenție ale minorilor – și pe cei cu vârsta de 12 ani … Psihologia societății este pe cale să se transforme devenind o societate incapabilă să privească – din punctul de vedere al unui adult – la trecut sau la realitatea din prezent, convins că este victima Uniunii Europene cale îl urăște.În fața lui își arată lașitatea majoritatea cultelor recunoscute: în Bazilika, catedrala monumentală din Budapesta, a avut loc un Te Deum solemn de mulțumire pentru că este el prim-ministru.Vineri, 31 mai, la aniversarea a 50 de ani a acestuia».

Poate că este nevoie de ”inconștiența” celor tineri pentru o ”rebeliune optimistă”.Sau cel puțin așa te lasă să înțelegi Bàlint Mitesics, tânărul lider (pe bicicletă) al ONG-ului Orașul e al tuturor.De când celor care nu au adăpost le-a fost interzis accesul în locurile publice, Mitesics se ocupă să-i protejeze. «Dacă trebuie să trăiască 50, 60 de persoane în camere dormitor, adio viață de cuplu, adio sens de independență, nu este drept.În loc să progreseze, regresează.Pentru ei este mai bine să trăiască o viață săracă și simplă dar care le aparține lor (și apropiaților lor), în barăci sau căsuțe pe care le-au construit singuri, unde au trăit ani întregi și în care au învățat să se organizeze singuri cu generatoare electrice, apă, încălzire.Atunci când autoritățile demolează toate aceste construcții, confiscându-le mobila și orice brumă de agoniseală (declarată de autorități ca fiind ”gunoi”), noi îi apărăm cu lanțuri umane. Luările de poziție ale persoanelor simple, fără nici o putere, pentru Ombudsperson-ul guvernativ, în apărarea persoanelor sărace, ne-au fost de ajutor.După aceea, o sentință a Curții Supreme de Justiție de la Strasbourg împotriva distrugerii unui shantytown din Sofia (Bulgaria), ne-a dat dreptate în mod indrect: definește ca fiind prioritar dreptul de a avea orice fel de locuință față de dreptul autorităților de a face ceea ce vor cu terenul public».Pentru tânărul Bàlint și ai lui, aceasta este o acțiune riscantă, fiind deja obișnuiți cu arestările de către Poliție. «La început apar doar avertismentele; după aceea pot acționa cu amenzi de 150.000 de forinți și după amenzi urmează detenția.Dar, fiți liniștit, l-am citit pe George Orwell», spune acesta îndepărtându-se.Pleacă pe bicicletă surâzând viitorului așa cum au făcut fugarii germani și soldații maghiari care i-au ajutat în urmă cu 24 de ani. Interviu acordat de Martin Schulz, președintele Parlamentului European.

Ce așteaptă Europa pentru a acționa? Frumoasă întrebare!

de Andrea Bonanni

Bruxelles. – Domnule președinte Schulz, Ungaria s-a angajat pe o cale care pune sub semnul întrebării drepturile fundamentale și principiile democrației.Ce anume face Parlamentul European – al cărui președinte sunteți – pentru apărarea drepturilor și libertăților în Ungaria?

-«Situația din Ungaria stârnește preocupare atât în cadrul instituțiilor UE cât și în societatea civilă ungară, respectiv în societatea europeană, în general.Uniunea Europeană urmărește ceea ce se întâmplă cu multă atenție, veghind la respectarea îndatoririlor asumate de către Ungaria. Parlamentul a aprobat deja, la nivel de comisie, un raport foarte critic referitor la situația drepturilor fundamentale din Ungaria.După alegerile din 2010, Constituția a fost modificată de 12 ori și noua Constituție din 2012 a fost deja corectată de 4 ori.Nu este vorba de chestiuni tehnice, ci de principii de extraordinară importanță».

– În timp ce Europa s-a dotat cu instrumente puternice pentru gestionarea economică a statelor membre, se pare că nu are la dispoziție nici un instrument util pentru intervenția în domeniul drepturilor fundamentale și ale tutelării democrației. Nu este, oare, o confirmare că aceasta este o uniune a puterilor forte decât o uniune a popoarelor, a valorilor și destinelor?

-«Este adevărat.Este o asimetrie care are nenumărate riscuri.Am cerut de mai multe ori ca UE să monitorizeze deficitul în materie de drepturi fundamentale cu aceeași atenție cu care examinează deficitul în bilanțuri».

– Se pare că nu a avut mult succes …

-«Este o bătălie pe care Parlamentul o duce înainte. Raportul privitor la Ungaria (care va fi aprobat de plenară) este un pas în acest sens demonstrând că instituțiile UE nu pot da înapoi.Nu este prima dată când se discută despre acest lucru; nu este un argument ușor de înfruntat, dar este necesar ca Parlamentul să se ocupe, pentru că în prezent este implicată Ungaria, în viitor putând fi implicat orice stat al UE.Pentru corectitudine trebuie să adaug că autoritățile ungare și-au definit pozițiile de fiecare dată când Parlamentul s-a ocupat de chestiune.Orban a menținut deschis, întotdeauna, un canal de comunicații chiar și atunci când pozițiile erau contradictorii.Cred că este fundamental să se mențină activă această comunicare simplă și sinceră».

– Comisia a făcut totul?

-«A acționat acolo unde a văzut violări ale tratatului, mergând până la recurs la Curtea de Justiție. Dar președintele Barroso a explicat că, din punctul lui de vedere, tratatele nu conferă suficientă putere pentru a acționa în acest domeniu, față de statele membre. În mod paradoxal, este mai ușor de intervenit într-o țară ”candidat” decât într-o țară deja membră a UE».

– Și Consiliul pare dezinteresat de problemă. Într-adevăr, democrația internă a statelor membre nu este de competența lui?

-«Este adevărat că, în trecut, semnalele au fost descurajatoare.Când eu am adus în atenția Consiliului European chestiunea Ungariei, cu câteva luni în urmă, tăcerea celor 26 de state a fost ”asurzitoare”.

În ultimul timp, miniștrii de externe ai Germaniei, Olandei, Finlandei și Danemarcei au încercat să relanseze dezbaterea. Trebuie văzut dacă aceasta va fi de ajuns pentru ”activarea” Consiliului, făcându-l să abandoneze ideea că aceste chestiuni sunt un tabu».

– În timp ce are loc ”cazul” ungar la interiorul granițelor noastre, la ”porțile” Europei se pregătește cazul Turciei. Și aici, Europa pare prea puțin interesată de ceea ce se întâmplă într-o țară ”candidată”. Ne aflăm în fața unor atacuri crescânde împotriva principiilor democratice?

-«Nu.Nu cred că este vorba de indiferență.Cu câteva săptămâni în urmă am votat o rezoluție prin care i se cerea lui Erdogan să pună capăt represaliilor și să înceapă dialogul ce manifestanții. Diverși comisari și diverși conducători ai guvernelor europene au intervenit pentru condamnarea celor ce se întâmplă. Trebuie spus cu claritate că acțiunile guvernului turc nu respectă principiile democratice. Asta nu înseamnă că trebuie întrerupt dialogul cu Ankara. Dimpotrivă, din punctul meu de vedere, trebuie menținute negocierile și trebuie evitat ca Turcia să se izoleze din ce în ce mai mult».

Explicații foto la materialul în limba italiană:

– pag. 34: Masa de Crăciun pentru cei săraci; Premierul Viktor Orban.

– pag. 35: Reporter Tv transmite în direct protestul după votul privitor la modificarea Constituției, 11 martie 2013.

– pag. 37: Susținători ai partidului naționalist ”Jobbik” pe durata comemorării a 55 de ani de la revolta împotriva invaziei sovietice (23 octombrie 2011).

Preluare și traducere din suplimentul de vineri al ziarului ”La Repubblica” din 12 iulie 2013. Întregul articol poate fi consultat în limba italiană aici.

Tweet