Cati dintre noi, cetateni ai Romaniei, stim exact unde se afla, pe harta, Transnistria? Cati am fost la Tiraspol sau macar am citit despre fratii nostri romani din acea nefericita parte a Basarabiei, care, in aproape toata existenta lor, au cunoscut exclusiv stapanirea ruseasca si ucraineana? Dupa razboiul de secesiune din 1992, cand si-au pierdut viata mii de romani basarabeni in confruntarea cu militiile comuniste transnistrene, sustinute de Armata a 14-a, politicienii bolsevici, Smirnov, Maracuta si altii, au proclamat independenta asa-zisei Republici Transnistrene. Cum era de presupus, viata sutelor de mii de romani din satele si orasele de acolo a devenit un cosmar. Si pentru ca identitatea romaneasca sa fie stearsa, atacul principal a fost dat asupra limbii romane, asupra alfabetului latin si a istoriei romanesti.

Eleva Padurean Elena, autoarea scrisorii pe care o publicam, invata in clasa a XI-a a Liceului romanesc “Lucian Blaga” din Tiraspol. Cititoare a revistei “Formula AS”, ea a considerat important sa aduca la cunostinta romanilor, cateva evenimente importante, legate de existenta scolii in care invata si care a sarbatorit, recent, 19 ani de la infiintare. O adevarata victorie a romanilor transnistreni.

Atac la limba romana

In Transnistria traiesc aproximativ 550 de mii de locuitori, din care romanii constituie aproximativ 40%. Pe scena scolii la aniversare Insa aceasta proportie nu inseamna ca ei pot studia liber limba romana, pe care au mostenit-o de la inaintasi. Aici, in zona ocupata de separatistii rusi, limba romana este persecutata, are loc o epurare etnica a bastinasilor romani.Cel mai mult au de suferit copiii care invata in cele opt scoli romanesti din Transnistria. Sufera si cei care-si dau copiii la aceste scoli. Nu o singura data, parintii lor au fost chemati la securitate si persecutati, obligati sa-si transfere copiii la scolile rusesti. Insa cei care doresc ca fiii lor sa aiba un viitor frumos isi aduc, cu orice risc, odraslele la scoala romana, fiindca stiu bine ca viitorul copiilor este Europa. O parte din parinti au ramas pe pozitii, renuntand la posturile pe care le ocupau (au avut de ales intre slujba si scoala romaneasca), numai ca fiii lor sa studieze limba bunilor si strabunilor lor. Ei au fost nevoiti sa apere locasul sfant zi si noapte, atunci cand se puneau la cale atacuri nocturne, pentru a distruge casa limbii romane. Nopti la rand s-au blocat in incinta scolii, impreuna cu profesorii, pentru a salva cladirea, pentru a apara drepturile copiilor. Cladirea liceului nostru este modesta, aici invata 237 de elevi. In fruntea profesorilor se afla patriotul Ion Iovcev, director, si doi directori adjuncti: Tatiana Andries si Raisa Padurean. In comparatie cu anii 1989-2000, cand in scoala studiau peste 800 de elevi, multi parinti, dupa devastarea din 1994 si mai ales dupa cea de a doua devastare, din 2004, au fost nevoiti sa-si ia copiii si sa paraseasca orasul. Au ramas doar cei mai rezistenti.

Integral in Formula AS