George Damian (FOTO: cotidianul.ro)

de George Damian

Sub titlul ironic „Micii englezi şi românii globali” expertul britanic Tom Gallagher ne mai dă o lecţie pe Contributors.ro şi ne demonstrează că poţi fi un rasist nesimţit care se exprimă politicos. Omul ne explică prin prisma falsei umilinţe cum au dreptate tabloidele britanice care îi spurcă pe români de câteva luni.

Tema e binecunoscută: invazia românilor în Marea Britanie de la 1 ianuarie 2014. Din punctul meu de vedere chestiunea e simplă: în 2007 România şi Marea Britanie au semnat un contract, Tratatul de aderare la UE. De atunci şi până acum Marea Britanie a profitat de pe urma acestui contract, acum când – chipurile! – România ar putea să profite şi ea, Marea Britanie, tabloidele britanice şi Tom Gallacher ne spun că „Halt!” Luaţi-vă nene fregatele înapoi, că Năstase a fost bun când v-a cumpărat cazanele!

Dar să ne întoarcem la rasismul domnului Tom Gallagher. Citez:

În mod surprinzător, cred că una dintre cele mai mari provocări este aceea că romilor le lipseşte o identitate de grup puternică, legată de etnie sau naţionalitate. Dacă ar fi avut o cauză comună, indiferent cât de incomodă ar fi fost aceasta pentru cei cu care împart acelaşi teritoriu, probabil că negocierea cu ei ar fi fost mult mai la îndemână. Ar fi avut lideri, aspiraţii şi o agendă politică imediată. Dar, luaţi laolaltă, nu par să aibă nicio perspectivă pe termen lung. Fără îndoială, există romi care doresc să avanseze pe scara socială şi să nu reprezinte o problemă în comunităţile din care fac parte. Însă este tragic că, în rândul propriei etnii, nu există modele de urmat, demne de admiraţie.

Măiestrie stilistică! Să vă explic: formularea lui Gallagher este o comparaţie neterminată – ţiganii sunt aşa şi pe dincolo, ceea ce este rău, iar elementul lipsă sunt restul etniilor europene, care sunt bune – ergo ţiganii sunt puţin inferiori celorlalţi europeni. Asta la pachet cu regretul exprimat că ţiganii nu au un loc al lor, cu lideri cu care să se poată negocia, nu chiar ca în ghetourile evreieşti, dar pe-acolo.

Integral pe george-damian.ro