Expoziţia este prima dintr-un ciclu mai amplu căruia noi ii spunem Românii din vecinătatea imediată. Mai precis, incercăm o prezentare fotografică a românilor megieşi : Maramureşul acum, urmat de Bucovina, Ţinutul Herţei, Basarabia, Sudul Bugeacului, Valea Timocului si sperăm, Valea Vidinului, Voievodina si ceva mai la răsărit, Transnistria. Avem în vedere apoi românii din Podolia, Estul Bugului, Caucazul de Nord, Banatul unguresc si zona Debreţin, dar, toate la vremea lor…

Să începem cu Maramureşul din dreapta Tisei sau Maramureşul istoric, cum i se mai spune; în general vorbind nu a aparţinut de România, dar până în primele două decenii ale secolului XX a fost un trup cu Maramureşul de astăzi, conţinând fiinţa Maramureşului voievodal. Prin cesiunea care a urmat imploziei U.R.S.S. a ajuns în componenţa Ucrainei, regiunea Transcarpatia, după ce mai înainte trecuse prin Ungaria, defuncta Cehoslovacie si Inperiul Austro-Ungar. Ţara Maramureşului este atestată documentar pentru prima dată în 1199 cînd voievozii ţinutului respectau cutumele vechiului drept românesc ( Jus valachicum ). In total sunt nouă oraşele şi sate, peste 32.500 de români, care si acum spun, mândri : “Am fo’ si-om hi“. De aici au plecat Dragoş din Bedeu, descălecătorul Moldovei şi Bogdan Voievodul, moşul dinastiei Muşatinilor.

Aici, mănăstirea “Sf. Arhanghel Mihail” din Peri, zidită de Sas, fiul lui Dragos a reprezentat mult timp centrul spiritual şi cultural al creştinismului românesc. În 1391, feciorii lui Sas Vodă, voievodul Baliţa (Balc) si fratele său Drag merg personal la Constantinopol si închină mănăstirea (stavropighie) patriarhului Antonie care îl numeşte pe cuviosul Pahomie, egumenul mănăstirii, exarh al Sanctităţii sale. Azi, stim că Balc şi Drag înţeleseseră bine încurcatele iţe ale geopoliticii…

La 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, Maramureşul din dreapta Tisei a avut doi reprezentanţi . Au votat Unirea. Când episcopul de Caransebeş Miron Cristea – viitorul patriarh – a dat glas indemnului “…Până la Tisa !”, Dan Mihai din Apşa de Mijloc si Filip Ilie din Apşa de Jos i-au strigat : “ Vai domnu’ episcop, da’ pă noi cei de peste Tisa, pă noi, cui ne lăsaţi? ”Relatarea pomeneste că vlădica ar fi răspuns : “Vom avea grijă şi de voi”. N-am avut… Nu trecem sub tăcere faptul că maramureşenii din dreapta Tisei fac pălincă bună ( după vernisaj, vă invităm să o degustaţi ) şi ştiu de ce : “ Decât leacuri din potică/ Mai bine’omptic de pălincă/ Leacuri bei când eşti beteag/ Pălincuţă când ţi-i drag…”

Gheorghe Marina, autorul fotografiilor s-a născut în Slatina. A absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti, şi lucrează ca programator. Prietenii îl ştiu de Deorde a lu’ Ţocaşu. “Nu m-am gândit niciodată că aceste fotografii vor fi prezentate la o expoziţie fotografică, dar ştiu că sunt o comoară…”

Institutul Fraţii Golescu este organizaţie neguvernamentală, dedicată relaţiilor cu românii din străinătate ( “ …una din cele mai neguvernamentale ever…” am fost alintaţi : Viaţa românească nr. 1-2/2009, p.106) Funcţionăm legal din 2000 si a-legal de când ne stim. Ce facem ? Concursul “Ars adolescentina”, în colaborare cu Radio Moldova, Chisinău ( 9 ediţii ); premianţii primesc o “călatorie în ţară”, adică aici, în ţara noastră şi a lor. Spectacolul de colinde “Noi umblăm şi colindăm” în Slatina, în dreapta Tisei, în colaborare cu Clubul Maramureşenilor din dreapta Tisei ( 8 editii ) Dăm o mână de ajutor la înălţarea bisericii “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Hagi Curda, Sudul Bugeacului. Si alte multe şi mărunte…

Despre Muzeul Ţăranului Român nu e nevoie să spunem nimic. E tot timpul prezent în viaţa noastră, bucureşteni, astenizaţi sau nu. Să pomenim totuşi că s-a născut în anul 1907, dintr-o idee cultivată cu devotament de Alexandru Tzigara Samurcas.

Mulţumiri Clubului Maramureşenilor din Dreapta Tisei şi d-lui Adrian Darabană al căror sprijin necondiţionat au făcut posibilă expoziţia.

Aveţi intrebări ? 0721/242-932 sau fratiigolescu@yahoo.com