Principiul separaţiei puterilor în stat, călcat în picioare
Prin gestul său, Guvernul sfidează grosolan justiţia românească şi încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. Este o faptă gravă la adresa DEMOCRAŢIEI, care presupune un respect reciproc între puterile statului. Respect pe care Guvernul l-a călcat în picioare, în timp ce legea a transformat-o doar în hârtie igienică (vezi foto sus). În traducere, logica Guvernului este următoarea: „Nu ne interesează că ne-aţi anulat hotărârea nelegală. Nu ne interesează că juristul Codrin Munteanu, un cetăţean român egal în drepturi ca şi toţi ceilalţi, a câştigat în justiţie. Putem scoate o altă hotărâre. Pentru că noi şi Siminiceanu nu suntem egali în drepturi. Noi suntem deasupra legii şi mai egali decât egalii. Noi aprobăm ce act vrem, când vrem şi în favoarea cui vrem. Voi, cetăţenii de rând, nu sunteţi egali cu noi, sunteţi egali doar între voi.” Această faptă şi mentalitate sunt demne de un Guvern din lumea a treia şi nu de Guvernul unei ţari proaspăt intrată în clubul european al ţărilor democratice, în care nimeni nu este deasupra legii şi toţi cetăţenii se bucură de drepturi egale în raport cu legea şi autorităţile de stat.
Aşteptăm răspunsul prefectului Gyorgy Ervin
Dacă depăşim momentul încălcării legii prin refuzul accesului unui cetăţean român într-o funcţie publică din motive clientelarpolitice – căci pe asta se bazează refuzul Guvernului de a permite specialistului în drept administrativ Codrin Munteanu ocuparea interimară şi mai apoi definitivă a funcţiei de subprefect -, trebuie să mai observăm încă un fapt foarte grav. Prin înlocuirea ilegalului act anulat de justiţie cu un alt act similar, desigur pentru ca Siminiceanu să nu se întoarcă învârtindu-se de unde a venit, adică de la APM Covasna, Guvernul săvârşeşte, de fapt, un abuz de putere împotriva unui cetăţean român în scopul prezervării funcţiei de subprefect. Iar asta se întâmplă în favoarea lui Gabriel Siminiceanu, interimarul lipsit de condiţii legale şi de bun simţ, dar cu atuul limbii materne maghiare în mânecă. Şi, din nou, o întrebare ne revine în minte obsesiv: oare pe banii cui se duce Siminiceanu la cursurile care îi lipsesc? De ce această întrebare? Pentru că noi, ceilalţi, adică cetăţenii care nu facem parte din clientela politică a găştii pnl-UDMR, care astăzi ne întoarce în Evul Mediu, nu suntem dispuşi să plătim impozite la stat pentru ca oameni precum Siminiceanu să meargă la şcoală. Nu suntem dispuşi să subvenţionăm cheltuielile de şcolarizare ale unei persoane lipsite de onestitate şi care dispreţuieşte legea pe care ar trebui să o apere. Deocamdată, aşteptăm răspunsul la cererea adresată prefectului Gyorgy Ervin prin care îi solicităm să ne spună pe banii cui face ilegalul Siminiceanu cursuri… (material aparut in saptamanalul Condeiul ardelean in martie 2008)