Statul Roman cedeaza de buna voie si fara vreo compensatie tot mai multe imobile care trec, prin artificii si “negocieri” politice in proprietatea administratiei UDMR din Covasna si Harghita. Pentru ca aceste zone sunt in permanenta controlate politic si administrativ de catre UDMR si PCM, se poate spune ca Statul Roman pierde aceste imobile in favoarea visului Ungariei Mari si a intereselor autonomiste ale maghiarilor din Covasna si Harghita. Aceste cedari, desi aparent fara miza, sunt de fapt puncte pe lista UDMR in ceea ce priveste obtinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice.

Dupa cazul Casei Bene, din centrul municipiului Sfantu Gheroghe, care a trecut din proprietatea publica a statului roman in proprietatea publica a municipiului Sfantu Gheorghe, urmeaza ca si Castelul de la Arcus sa treaca in proprietatea publica a judetului Covasna, deci sub controlul UDMR. Toate aceste “schimburi” au loc in dauna statului roman si mai ales in dauna comunitatilor de romani din zona, care nu vor mai avea niciodata acces la aceste cladiri si la ceea ce se va desfasura de acum incolo in ele.
CJ Covasna urmeaza sa adopte peste doua zile o hotarare de consiliu prin care Castelul de la Arcus va trece din proprietatea publica statului si administrarea Ministerului Culturii in proprietatea publica a judetului Covasna, adica a UDMR. Totul in liniste, cu complicitatea membrilor UDMR din Guvernul Romaniei si cu complicitatea Guvernului Emil Boc.
UDMR a pierdut de curand in cazul cladirii Bancii Nationale din Sfantu Gheorghe, aflata si ea in proprietatea publica a statului dar pe care UDMR ar fi dorit-o in proprietatea publica a judetului Covasna, vesnic controlat de UDMR atat politic cat si administrativ.

Dar de ce vrea UDMR sa intre in posesia acestui castel. Citim pe pagina Centrului de Cultura Arcus: “Veche reşedinţă nobiliară, clădirea în care îşi are sediul Centrul de Cultură Arcuş a fost ctitorită de familia baronului maghiar Bela Szentkereszty, înrudită cu familia grofilor austrieci Haller şi a boierilor români Florescu şi Bibescu şi datează de la sfârşitul sec. al XIX-lea (cca. 1890). După naţionalizarea din anul 1945, a servit, pe rând, ca orfelinat şi şcoală de mecanici agricoli, magazie şi sediu al CAP Arcuş, până în anul 1968 când a devenit sediul Casei Agronomului din judeţul Covasna, prilej cu care a beneficiat de o primă consolidare şi restaurare. Începând cu anul 1982 a intrat în patrimoniul fostului partid comunist, fiind din nou restaurată şi pregatită drept reşedinţă pentru familia Ceauşescu. În 1990, clădirea e înscrisş în lista monumentelor istorice şi de arhitectură ale judeţului Covasna, iar o parte din domeniul aferent au intrat în administrarea Ministerului Culturii şi Cultelor.
Construită în stil neobaroc, clădirea are două niveluri şi demisol. Faţada principală are ca accent terasa susţinută de şase coloane clasice, în partea de nord şi de sud remarcându-se frontoanele mari, bogate în elemente de arhitectură în stil neobaroc. În apropierea faţadei posterioare este amplasată capela ctitorilor, construită în stil neogotic.
Dintre dependinţe, multe dezafectate pe parcursul anilor, în administrarea Centrului de Cultură a rămas doar vechiul grajd, aflat în curs de amenajare ca galerie de artă contemporană.”