Dialoguri fundamentale cu Dr Leonard VELCESCU, absolvent al Universităţii Sorbona şi École Pratique des Hautes Études (Sorbonne), Paris,  cercetător în istoria antică – CRHISM (Centre de Recherches Historiques sur les Sociétés Méditerranéennes) – Univ. din Perpignan « VIA DOMITIA » , Franţa

 ( I )

 Poporul Daco-Get a fost glorificat într-o manieră fără precedent de către Romani

Ion BĂDOI – Domnule dr Leonard Velcescu, vă mărturisesc, încă de la debutul dialogului nostru, că am ezitat mult timp până să vă solicit permisiunea de a vă adresa câteva întrebări. Sunteţi plecat în Franţa de foarte mult timp, aţi fi avut vreme suficientă să vă înstrăinaţi de ţara mamă sau, pur şi simplu, nu aţi mai fi dorit să păstraţi legătura cu locurile natale, aşa cum se mai întâmplă, de ce să nu recunoaştem deschis (un exemplu concret l-am cunoscut printr-un eminent matematician din Piteştiul dvs., dar născut în Alexandria Teleormanului meu, acum strălucit cercetător şi professor universitar în SUA, poate cel mai mare matematician al lumii, la doar 30 de ani!!!), dar blândeţea verbului Domniei Voastre, cât şi dorinţa pe care aţi declarat-o de a face “ceva pentru cultura şi identitatea nostră”, pentru recăpătarea gloriei de altădată, dar, mai ales, tema studiilor pe care le-aţi făcut asupra rădăcinilor noastre ca neam, concretizate într-o celebră teză de doctorat susţinută la Sorbona, m-au determinat să încerc a găsi întrebările potrivite pentru răspunsurile pe care le-aţi descoperit după 15 ani de muncă asiduă, pasiune şi devotament.

Aşadar, domnule Leonard Velcescu, teza dvs. de doctorat, Dacii în sculptura romană. Studiu de iconografie antică, este nu numai rodul pasiunii, ci şi al cercetării aprofundate asupra unui domeniu pe cât de fascinant, pe tot atât de generos. Care a fost prima întâlnire pe care aţi avut-o cu dacii din inima Romei ?

Dr Leonard VELCESCU – Când eram student la Sorbona, în perioada anilor 1992-1994, mă pregăteam pentru examene cu ceilalţi colegi ai mei la Biblioteca de la «  Centrul Georges Pompidou » (sau Beaubourg), la Paris, şi în bibliografia dată de profesori, într-una din cărţi, am dat pentru prima oară peste câteva imagini de statui de Daco-Geţi. Am fost uimit de figurile lor vii, expresive şi ţinuta lor demnă, şi, de aici, a început acest parcurs pasionant spre cercetarea acestor statui monumentale de Geto-Daci ce au făcut parte din Forul lui Traian, la Roma, şi, progresiv, am început să intru în profunzimea subiectului. Şi, cum se apropia data de înscriere la doctorat, trebuia să propun profesorilor de la Sorbona, École Pratique des Hautes Études (EPHE) şi École Normale Supérieure (ENS), câteva subiecte de teză de doctorat, mi-am zis : hai să propun şi subiectul cu reprezentările statuare ale Daco-Geţilor din Forul lui Traian. Subiectul a fost foarte bine acceptat spunându-mi-se că este un domeniu puţin cercetat şi că este foarte bine să-l propun ca subiect de teză de doctorat. A urmat teza pe care am susţinut-o în anul 2000.

Ion BĂDOI – Câte statui de “barbari” daci aţi întâlnit în lunga dvs. cercetare şi unde sunt ele adăpostite ?

Dr Leonard VELCESCU – Forul lui Traian a fost realizat la Roma de faimosul arhitect Apolodor din Damsc, imediat după cuceririle făcute în Dacia, deci începând cu anul 106 d.Hr., iar lucrările au durat timp de 6 ani, până în 112 d.Hr., anul inaugurării.

Descoperirile arheologice efectuate în Forul lui Traian, precum şi reconstituirile realizate de specialişti italieni (Italo Gismondi) şi americani (James E. Packer) au arătat că pentru acest vast complex arhitectural au fost realizate două serii de statui de Daco-Geţi, diferite ca dimensiuni, care aveau un loc bine stabilit în perimetrul acestui For, la înălţime, ca false cariatide, situate la nivelul aticelor porticurilor curţii interioare, deasupra fiecărei coloane de susţinere a galeriilor acestor porticuri, precum şi la nivelul faţadei exterioare (partea sudică) a Basilicii Ulpia. Statuile aveau dimensiunile de 2,68 m (pentru cele de la nivelul porticurilor, în marmură albă) şi 3,084 m (cele de pe faţada părţii de sud a clădirii Basilica Ulpia, în marmură colorată de tip pavonazzetto şi marmură albă). Tot pentru acest For, în afară de aceste două serii de sculpturi de Geto-Daci menţionate mai sus, a mai fost realizată şi o alta în porfir roşu-vişiniu şi marmură albă, pentru Porticus purpuretica, situat în acest For, ansamblu arhitectural menţionat în literatura antică, neidentificat încă în ziua de azi.

Cu aproximaţie, numărul acestor sculpturi monumentale de Geto-Daci poate fi estimat cam în jur de 100 de statui : cele din marmură albă de 2,68 m, ce erau situate la nivelul aticelor porticurilor perimetrului curţii interioare a Forului lui Traian, cele din pavonazzetto şi marmură albă de pe faţada de sud a clădirii Basilica Ulpia, plus cele din porfir roşu-vişiniu şi marmură albă care au făcut parte din Porticus purpuretica.

Actual, toate aceste sculpturi de Daco-Geţi, statui întregi, fragmente, capete, busturi, reliefuri, etc., sunt păstrate în numeroase mari muzee private şi de stat din lumea întreagă, precum şi în parcuri publice, cum ar fi : Muzeul şi rezervele Forului lui Traian (Roma), Muzeul Vaticanului, Muzeul Capitol (Roma), Colecţia Torlonia (Roma), Ludovisi (Roma), pe Arcul lui Constantin (Roma), Piazza del Popolo (Roma), Parcul Vilei Borghese (Roma), Muzeul Naţional din Napoli, Parcul „Boboli”(Florenţa), Muzeul Vilei Pitti (Florenţa), Muzeul Luvru (Paris), Parcul Versailles, Muzeul Naţional Prado (Madrid), Muzel Ermitaj (Petersburg), Museum of Fine Arts (Boston), etc.,şi lista este destul de lungă.

Pentru mai multe detalii a se vedea site-ul www.statuidedaci.ro, realizat în colaborare cu o echipă de ingineri programatori din Bucureşti, Dl Florin PÂRLEA, Dl Sergiu RUSU, ce conţine o bună parte din reprezentările acestor sculpturi de Geto-Daci, unde se găsesc exact şi unde se pot vedea, precum şi alte teme ce se desprind din acest vast subiect.

Integral pe Opinia Teleormanului

Tweet