Dupa decizia istorica a Congresului General al Bucovinei (28 noiembrie 1918) de „unire neconditionata si pentru vecie”, Iancu Cavaler de Flondor ii prezinta (29 noiembrie 1918) regelui Ferdinand, la Iasi, Actul Unirii: „Aducem Majestatii Voastre, Rege al tuturor romanilor inima unei tari intregi…Plecati mai putini ne intoarcem mai multi. Sufletul cel vechi e neschimbat…Nu e o cucerire a armelor, ci intoarcerea la vatra a fratilor despartiti care in Majestatea Voastra regasesc pe parintele de mult pierdut si mult dorit…”.
Trei zile mai tirziu (1 decembrie 1918) la Alba Iulia, Adunarea Nationala „a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dinsii cu Romania”. In toate bisericile ortodoxe din Transilvania s-a rostit rugaciunea scrisa pentru momentul sfint al Unirii de catre Miron Cristea, episcopul de Caransebes. El insusi citeste rugaciunea pe Cimpul lui Horea in fata delegatilor prezenti la Alba Iulia: „Tu ai implinit si cu noi ceea ce ai fagaduit de mult: sfarima-voi jugul de la tine si voi rupe legaturile tale; largi-voi hotarele tale, aduna-va-voi dintre popoare si va voi stringe din tarile unde sunteti imprastiati…”.
"Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit."
Titlul poeziei: Decebal către popor
Autor: George Coșbuc
„Dacă nu lupți pentru ceea ce vrei,
meriți ceea ce ai.”
John C. Maxwell