ÎPS Ioan, Arhiepiscop al Harghitei şi Covasnei: „Suntem grăniceri ai naţiei române”

July 11, 2011 •antiromanism, Biserica Ortodoxa Romana, Covasna, discriminarea romanilor, Harghita, IPS Ioan Selejan, iredentism, maghiarizare, separatism etnic, sovinism maghiar •Views: 1872

– La 14 noiembrie 1951, în Pietrani, Bihor se naşte al patrulea copil al părinţilor săi, Ioan şi Ilca.
– Absolvă Facultatea de Instalaţii şi Automatizări din Bucureşti (1976) şi Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu (1990)
– Coordonează restaurarea mai multor aşezăminte bisericeşti (Tismana, Polovraci, Bucovăţ, Lainici, Crasna), zidind în incinta mănăstirii Lainici, o nouă biserică, la îndemnul ÎPS Nestor Vornicescu, (în anii ‘80).
– Arhimandrit al Bisericii Ortodoxe Române de la Ierusalim. Stagii de doctorat la Institutul Biblic din Ierusalim finalizate cu două titluri de doctor, (în Studii Biblice şi în Egiptologie şi Orientalistică). Are loc pictarea unei părţi a bisericii româneşti din Ierusalim şi a bibliotecii nou create.
– Instalarea ca Episcop al nou înfiinţatei Episcopii a Covasnei şi Harghitei la 25 septembrie 1994.
– Deschiderea a peste 165 de şantiere de construcţii, restaurări şi reparaţii de biserici, mânăstiri şi case parohiale, multe distruse în timpul ocupaţiei horthyste.
– De la două mănăstiri (Sf. Ilie din Topliţa, ctitorie a patriarhului Miron Cristea şi Mănăstirea Doamnei – Moglăneşti) se ajunge la opt schituri şi mănăstiri.
– Arhitect şi ziditor al Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de la Izvoru Mureşului, sinteză a stilului domnitorului Matei Basarab cu stilul brâncovenesc.
– Promotor al studiilor teologice în rândul tineretului român din zonă. Hirotonisire de preoţi în toate parohiile vacante din episcopie.
– Constituirea unui patrimoniu cu destinaţie culturală, socială, economică şi locativă (peste 30 de imobile) cu aproximativ 250 de angajaţi.
– Înfiinţarea Centrului Ecleziastic de Documentare „Nicolae Colan” şi a Centrul Cultural „Miron Cristea” în fosta casă a prefectului român din perioada interbelică, Valeriu Oţetea, achiziţionată şi reamenajată de Episcopie.
– Înfiinţarea Muzeului „Carpaţii Răsăriteni” (Sfîntu Gheorghe) şi a Filialei Muzeului „Oltului şi Mureşului Superior” (Miercurea Ciuc).
– Denumirea unor instituţii de cultură, şcoli şi străzi cu numele unor personalităţi ale istoriei noastre naţionale, laice şi bisericeşti.
– Fondarea revistei şi Editurii „Grai Românesc” şi tipărirea volumului „Românii din Covasna şi Harghita”, sinteză monografică a comunităţilor româneşti din cele două judeţe ale eparhiei (2002).
– Promovarea Universităţii de Vară de la Izvoru-Mureşului, alături de Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni şi Centrul European de Studii Covasna-Harghita cu participarea reprezentanţilor comunităţilor de români din Bulgaria, Serbia-Muntenegru, Macedonia, Albania, SUA, Germania, Franţa, Italia şi Suedia, pe lângă cele din Ucraina şi Republica Moldova (zece ediţii).
– Organizarea Sesiunii Naţionale de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, alături de Direcţiile Judeţene Covasna şi Harghita ale Arhivelor Naţionale, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Centrul de Cultură Arcuş şi Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” (şaisprezece ediţii).
– Ridicarea ÎPS Ioan la rang de Arhiepiscop pentru activitatea ierarhică pilduitoare şi slujire deosebită şi îndelungată a Bisericii la 23 august 2009, în cadrul Sfintei Liturghii săvârşite de către PF Daniel, Patriarhul României şi de membrii Sfântului Sinod.
I.A.: Cu ce sentimente priviţi în urmă, Înalt Prea Sfinţia Voastră?
ÎPS IOAN: Noi, românii din această zonă suntem grăniceri ai naţiei române, astăzi, aici, la izvoarele Mureşului şi ale Oltului. În 1994 s-a înfiinţat Episcopia Ortodoxă Română a Covasnei şi Harghitei din raţiuni pastoral-misionare, dar şi pentru păstrarea identităţii româneşti în această zonă. După ‘90, la reacţia dură a populaţiei maghiare, foarte mulţi intelectuali români din zonă au fost, efectiv, alungaţi. Apăruseră inscripţii peste tot: „Românii să plece!”. Şcolile mixte care contribuiseră mult la apropierea celor două etnii s-au separat. Înainte, în clasele paralele de români şi de maghiari, în pauze, copiii se întâlneau şi se împrieteneau, vorbeau între ei şi româneşte şi ungureşte, legau prietenii care sprijineau stabilitatea şi menţinerea unui echilibru etnic aici, în zonă. Au fost despărţiţi dascălii şi profesorii care predau în aceleaşi şcoli într-o atmosferă de înfrăţire. A venit momentul învrăjbirii de după ‘89 care a bulversat societatea. Au fost perioade când autoritatea statului român din zonă aproape că nu mai exista, când erau câte doi prefecţi, unul român şi unul maghiar. La instalarea, după ‘90, a prefectului român, în faţa Prefecturii a fost plasat un sicriu negru. Pe fondul acesta tensionat al relaţiilor interetnice, au fost alungaţi profesori şi preoţi români. Se ajunsese, în anii ‘90, să se repete anumite situaţii din anii ‘40, au fost şi pierderi de vieţi omeneşti şi, în situaţia aceasta incertă, autorităţile statului român pierduseră efectiv controlul asupra situaţiei din zonă. Astfel, românii şi-au pus încă o dată nădejdea în Dumnezeu şi în Biserică. Într-o localitate unde trăiesc şi români şi maghiari e foarte greu să fie ales un primar român deoarece ai noştri votează candidaţii mai multor partide iar maghiarii votează un sigur partid. Iată de ce a trebuit să mă implic pentru a mai estompa anumite orgolii politice. De multe ori am făcut apel la oamenii politici pentru ca să avem un deputat, un senator pentru judeţele acestea, pentru că au fost perioade când nu am avut reprezentanţi în Parlament. Presiunea a fost atât de mare încât în prezent nu avem prefect român în nici unul din cele două judeţe.
I.A.: Cum s-a ajuns la înfiinţarea acestei episcopii?
ÎPS IOAN: Un grup de intelectuali şi de preoţi a făcut apel la Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, cu o rugăminte, cu o iniţiativă foarte curajoasă, să înfiinţeze o nouă episcopie. Încă nu se reînfiinţaseră toate episcopiile desfiinţate în perioada comunistă. Această cerinţă inedită a fost foarte bine analizată pentru că se mai înfiinţaseră în ţară episcopii dar în zone majoritar româneşti, cu mulţi preoţi şi credincioşi. În sfârşit, Sfântul Sinod a aprobat înfiinţarea acestei episcopii şi s-a primit ca ajutor din partea statului, atunci, o clădire aici, în Miercurea Ciuc, ca reşedinţă iar eu, fiind la Ierusalim, am fost ales episcop de către Sinod şi am venit în ţară. Instalarea mea ca episcop a fost cu totul deosebită, au participat doi patriarhi, Patriarhul României şi Patriarhul Alexandriei şi un număr mare de înalte feţe bisericeşti, demnitari, toată lumea asigurându-mă că voi fi sprijinit în activităţile mele pentru stabilizarea românilor aici, pentru refacerea bisericilor româneşti, pentru consolidare instituţională şi legături directe cu Patriarhia, cu Sfântul Sinod, nu numai în beneficiul populaţiei române, ci şi al celei maghiare pentru că noi românii nu dorim să se facă un drum pentru români şi un drum pentru unguri ci dorim să călătorim împreună pe acelaşi drum, având puncte comune de viaţă şi de convieţuire, păstrându-ne, într-un fel sau altul, fiecare, identitatea naţională.

Integral in Revista Clipa

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.

DISCLAIMER Atenție! Postați pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiți aici regulamentul: Termeni legali și Condiții

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Send this to a friend
Salutare! Cred că asta te-ar putea interesa: "ÎPS Ioan, Arhiepiscop al Harghitei şi Covasnei: „Suntem grăniceri ai naţiei române”"! Acesta este linkul: https://www.dantanasa.ro/ips-ioan-arhiepiscop-al-harghitei-si-covasnei-%e2%80%9esuntem-graniceri-ai-natiei-romane%e2%80%9d/