de Orlando Balaș

„Jur credință patriei mele România. Jur să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții. Jur să respect Constituția, legile țării și regulamentele militare. Așa să-mi ajute Dumnezeu!“

Frate jandarm, te-am văzut acţionând în noaptea de după ziua unităţii naţionale. Te-am văzut deschizînd calea unei firme străine împotriva fraţilor tăi, ţărani români, care îşi apără pîinea şi apa. Vei zice că şi tu îţi aperi pîinea. Dar înainte de a-ţi apăra pîinea şi solda din care îţi întreţii familia, tu trebuie să îţi respecţi jurămîntul depus. Şi acolo, cînd ai primit onoarea de a purta uniforma patriei şi de a defila sub steagul ei, ai jurat credinţă acestei patrii, care nu e un cuvînt abstract, ci e o realitate plămădită din pămîntul şi apele şi oamenii pe care trădătorii aflaţi vremelnic la guvernare i-au vîndut la talciocul de la Washington sau de la Moscova. Înainte de a-ţi apăra solda, ai jurat să-ţi aperi ţara chiar cu preţul vieţii. Şi tu ce faci? Ce ai făcut? Ştii că mulţi jandarmi din ţară şi mulţi alţi români, militari sau civili, se ruşinează de ce ai făcut tu la Pungeşti?

Vei spune că ai urmat doar un ordin, că aşa îţi cer regulamentele militare. Spune-mi cu mîna pe inimă în care categorie se încadrează acţiunea voastră din noaptea de 1 spre 2 decembrie, cînd aţi acţionat ca tîlharii, ca Securitatea din anii 50, pe întuneric, împotriva ţăranilor care îşi apără ţara?

Integral pe orlandobalas.wordpress.com