Din nou conducerea duplicitară de vârf a UDMR şi-a dat arama pe faţă
De când s-a înfiinţat, UDMR-ul, în mod consecvent, a organizat acţiuni şi a făcut declaraţii care ne demonstrează că predică apă şi bea vin. Cu alte cuvinte: spune una şi face alta.
Acest lucru este demonstrat şi prin modul în care conducerea de vârf a UDMR-ului a alcătuit listele candidaţilor la alegerile pentru parlamentul european. Liderii UDMR-ului nu se sfiesc să declare cu toate ocaziile cât sunt ei de europeni şi loiali faţă de România. Iată cum arată ultimele lor fapte, adică sus-amintita listă:
Când am aflat de la t.v. că pe lista candidaţilor, propus de conducerea de vârf a UDMR pe locul al doilea, eligibil, se află nu altcineva decât senatorul Sógor Csaba, nu-mi venea să cred ochilor. Este cunoscut că acest senator al UDMR-ului nu o dată a săvârşit cele mai josnice şi aberante afirmaţii antiromâneşti şi anticonstituţionale. Dintre toate aceste afirmaţii se evidenţiază, în mod deosebit, cea cu privire la chemarea populaţiei maghiare şi a secuilor, ocazionat de sărbătoarea naţională a României 1 Decembrie -ca aceştia să poarte la rever semnul de doliu şi să nu participe în nici un fel la manifestările oficiale. Pe drept cuvânt, această provocare grosolană, antiromânească, a prilejuit o atitudine de protest din partea opiniei publice româneşti. În orice ţară civilizată democratică, europeană, o asemenea provocare duşmănoasă la adresa ţării în care trăieşte şi a majorităţii populaţiei este sancţionată prin revocarea calităţii de parlamentar a persoanei respective. Conducerea de vârf a UDMR-ului nu numai că nu a cerut retragerea încrederii în persoana lui Sógor Csaba, ba, mai mult, l-a pus pe poziţia a doua a candidaţilor pentru Parlamentul European, ca să poată ajunge în acest forum internaţional. Cu un cuvânt spus, conducerea de vârf a UDMR prin acest fapt l-a premiat pe Sógor Csaba, pe acest lider maghiar şovin, retrograd şi antiromân până în măduva oaselor. Cunoscându-i provocarea lui ordinară din Miercurea-Ciuc, nu l-am putea califica altfel.
De la sine se pune întrebarea: conducerea de vârf a UDMR-ului ar dori să vadă pe Sógor Csaba în Parlamentul European ca să-şi ducă pe mai departe acţiunile lui antiromâneşti şi anticonstituţionale? Programul lui Sógor Csaba este foarte evident. Iată ce a declarat el: „Dacă voi fi ales în parlamentul european voi lupta din răsputeri pentru a obţine recunoaşterea limbii maghiare ca a doua limbă oficială în România”. Mai departe, aşa cum a declarat el, ar lupta pentru ca „ţinutul secuiesc” să primească statutul de autonomie teritorială pe criterii etnice.
Când va ajunge oare conducerea de vârf a UDMR-ului la concluzia de minimă loialitate faţă de ţara unde muncesc şi trăiesc (foarte bine!), că ar putea pune pe tapet asemenea probleme doar dacă Parlamentul României şi cetăţenii alegători din România ar consimţi în prealabil să se modifice Constituţia ţării? Acest lucru este valabil sută la sută şi pentru senatorul Frunda György, aflat pe primul loc între candidaţii maghiari pentru alegerile parlamentare europene. Consemnez acest lucru pentru că nu o dată am citit în presă declaraţia senatorului Frunda Gyögry, cum că viitorul României rezidă în formarea euroregiunilor, adică în federalizarea României, ceea ce contravine flagrant legilor şi Constituţiei României.
Ca o concluzie, pot afirma că, prin alcătuirea listei candidaţilor UDMR pentru alegerile europarlamentare, din nou duplicitarii şi-au dat arama pe faţă.
Antiromânismul diform al lui Markó
Este pur şi simplu de necrezut până unde a ajuns conducerea de vârf a UDMR în frunte cu preşedintele Markó Béla, cu atitudinea obraznică fără de margini şi provocatoare de joasă speţă împotriva naţiunii române şi a României. Sunt cetăţean al României de naţionalitate maghiară, dar totodată un patriot român, care a luat cunoştinţă cu indignare despre declaraţia inadmisibilă antiromânească, deschis iredentistă precum şi antieuropeană grosolană a lui Markó Béla. După toate semnele, în euforia puterii, Markó Béla şi-a pierdut minţile şi, de teamă că la viitoarele alegeri parlamentare din ţară nu va fi reales, în lupta pentru propria popularitate nu cunoaşte nici o limită.
Iată revendicările potrivnice istoriei ale acestui nationalist-şovin maghiar scăpat din hăţuri:„În 1526,strămoşii noştri au pierdut şi pentru un secol şi jumătate ţara nu a mai fost a noastră. Ultima dată această patrie s-a pierdut în 1918, iar datoria noastră este să redobândim acel pământ pierdut.”
Această afirmaţie denotă că sistemul de gândire a lui Markó Béla este complet diform. Cum poate cineva să compare cele petrecute în 1526 la Mohacs, când Ungaria, din cauza războiului cu otomanii, s-a destrămat, cu 1918, când, după Primul Război Mondial, monarhia austro-ungară s-a destrămat datorită legilor obiective ale dezvoltării societăţii? Cu alte cuvinte, atunci când naţionalităţile care trăiau pe teritoriul Austro-Ungariei şi au fost asuprite s-au desprins, formând state naţionale proprii. Ca rezultat al dezvoltării sociale generale în această zonă a Europei s-a creat la 1 Decembrie 1918, prin Adunarea Naţională de la Alba Iulia, condiţia proclamării Marii Uniri, unirea Transilvaniei cu România. Provocarea ordinară a lui Markó Béla dovedeşte în modul cel mai evident că atât pe el, cât şi pe cei din conducerea de vârf a UDMR, această Mare Unire -eveniment pentru care a luptat şi s-a jertfit poporul român în decursul secolelor -îi doare cel mai mult. Tocmai pentru aceasta doresc Markó Béla şi clica lui să realizeze o nouă „descălecare” – restaurarea situaţiei dinaintea lui 1918, adică Ungaria Mare, când Transilvania aparţinea Austro-Ungariei. Această poziţie nu e altceva decât exact cea revizionistă a lui Horthy Miklós. A devenit astfel clar cum conducerea de vârf a UDMR niciodată nu a luat vreo atitudine fermă faţă de campaniile revizionist-horthyste pe care le propagă unele publicaţii de limbă maghiară din România.
De la sine se pune întrebarea: ce caută în Guvernul României reprezentanţii Uniunii, a cărei conducere doreşte ruperea Transilvaniei de România? Cea de-a doua întrebare care se pune, de asemenea: de ce organele abilitate ale statului nu aplică ferm prevederile Constituţiei şi ale Codului penal, în acest sens?
După părerea mea, spune multe faptul că la şedinţa de la Târgu Mureş prilejuită de lansarea candidaţilor UDMR pentru Parlamentul European nici un membru din conducerea UDMR nu a protestat faţă de incalificabilele afirmaţii antiromâneşti şi antieuropene ale lui Markó Béla.
Sunt convins că nu numai în numele meu vorbesc atunci când afirm că mulţi cetăţeni români de naţionalitate maghiară, oameni cinstiţi, aşteaptă cu nerăbdare luarea măsurilor ce se impun de către organele abilitate din România împotriva liderilor UDMR care doresc ruperea Transilvaniei de România.
Critica evenimentelor anticonstituţionale
şovinist-iredentiste nu este echivalentă
cu persecutarea maghiarilor
Cu mare atenţie am citit în revista „Flacăra lui Adrian Păunescu“ declaraţia politică a senatorului şi poetului Adrian Păunescu cu titlul: Derbedeul politic Markó atacă iarăşi România. Mărturisesc sincer că nu am citit numai cu deosebită atenţie această declaraţie, dar mi-a dat cea mai mare satisfacţie. Toate acestea nu le spun deoarece Adrian Păunescu în cuvântarea ţinută în plenul Senatului României m-a cinstit prin aprecierea pozitivă a activităţii mele literare şi publicistice.
Pentru mine satisfacţia cea mai mare e că Adrian Păunescu a spus adevărul despre preşedintele UDMR, Markó Béla, cât şi despre conducerea de vârf a acestei Uniuni. Rar mi-a fost dat să citesc o asemenea analiză lucidă, cu atâta obiectivitate şi profund adevăr care reflectă opinia publică românească, precum şi poziţia maghiarilor cinstiţi şi loiali faţă de România.
Tocmai pentru acest fapt îi mulţumesc şi îl felicit pe Adrian Păunescu, poet şi patriot român, care luptă nu numai pentru interesele naţiunii române, dar şi pentru cele ale minorităţilor naţionale, adică ale celor care trăiesc de secole în armonie în patria comună – România. Această armonie a fost şi este întinată doar de nişte politicieni, lideri cum sunt Markó Béla şi clica lui.
Pur şi simplu este de necrezut că preşedintele unei organizaţii, membră în Parlamentul României, atacă în modul cel mai ordinar integritatea teritorială a României. Dacă Markó Béla şi partenerii săi aflaţi la guvernare deplâng stările existente dinainte de 1918 -Ungaria Mare -, ce caută, atunci, el în Parlamentul României, şi acoliţii lui în Guvernul ţării noastre? La acea plenară a UDMR din Târgu Mureş a ieşit clar în evidenţă poziţia iredentist-şovină, manifestată de liderii Uniunii.
Adrian Păunescu în cuvântul său a subliniat esenţialul atunci când a accentuat următoarele: Unde sunt legile noastre? Poate oricine să facă orice în România? Dacă traversează strada pe roşu, domnul Markó Béla poate avea contact cu o maşină. Dacă traversează Constituţia pe roşu, domnul Markó Béla nu va avea contact cu nici o lege, cu nici o reglementare, va putea face, în continuare, ce doreşte.
Această constatare precisă este valabilă pentru oricare dintre liderii UDMR care prin acţiunile şi declaraţiile lor anticonstituţionale atacă România ca stat naţional unitar şi indivizibil. Iată ce zice senatorul Frunda – scoate în evidenţă Adrian Păunescu: Când votaţi, să vă amintiţi că UDMR va cere în Europa autonomia „ţinutului secuiesc”.
Ce înseamnă un asemenea apel senatorial pentru maghiarimea din România care se pregătea, atunci pentru alegerea deputaţilor în Parlamentul European? Mai simplu spus: este cea mai mare obrăznicie şi o neloialitate revoltătoare!
Cu atât mai mult cu cât o asemenea obrăznicie este afirmată de un jurist care face paradă ieftină cu profesionalismul său. Oare senatorul Frunda György nu ştie că revendicarea autonomiei teritoriale pe criterii etnice pentru „ţinutul secuiesc” în Parlamentul european este echivalent cu neluarea în seamă a Constituţiei României, cu atacul grosolan împotriva patriei noastre?
La această atitudine anticonstituţională şi antiromânească, ce nu face cinste unui cetăţean român şi european, aş adăuga cuvintele potrivite ale lui Adrian Păunescu: Să le fie ruşine până la capătul vieţii! Tuturor celor care-l susţin! Şi să ne fie ruşine şi nouă, dacă nu vom şti să acţionăm conform Constituţiei şi legilor acestei ţări şi conform Europei unite.
În final aş menţiona ceea ce este caracteristic unor publicaţii de limbă maghiară din ţară: dacă unii conducători de partide din România critică pe drept poziţiile anticonstituţionale, antiromâneşti, şovine şi iredentiste, ele la unison cântă acelaşi refren: s-a înteţit antimaghiarismul în România, maghiarii sunt persecutaţi.
La toate acestea, cred, nu este nevoie de nici un comentariu.
