LUMEA PRIN OCHII ROMÂNILOR. Mihai, inginer în Karlsruhe: ”În Germania administrația locală și centrală lucrează pentru cetățean”

May 5, 2013 •Lumea prin ochii românilor •Views: 2945

Lumea prin ochii romanilor - Mihai DumitrescuMihai Dumitrescu are 25 de ani și este din Ploiești. A studiat la Universitatea „Politehnică” din Bucuresti, Facultatea de Inginerie în Limbi Străine (calculatoare în limba engleză). În Romania a fost arbitru de volei începand cu vârsta de 18 ani, național de la 19 ani și arbitru în prima ligă la 24 de ani. În București a lucrat în domeniul IT. Locuiește de 9 luni în Germania, în Karlsruhe. 

Dan: De ce Germania?

Mihai: Pot spune că este vorba de un cumul de factori, dar motorul principal a fost iubita mea. Își dorea să urmeze studiile unei universitati nu neaparat faimoase, cât plină de oameni profesionisti. Eu eram într-un mic impas profesional, deși poate impas este totuși prea mult spus.

Lucrez în IT, sunt inginer în programare iar în biroul din România ne loveam de diverse probleme specifice multinaționalelor: multă birocrație, multe dependente exterioare departamentului/echipei noastre. Așa ca am simțit că o schimbare va trebui să fac, să schimb echipa/proiectul/firma fără a avea niciodată nicio problemă cu vreun coleg de-al meu. În plus, un prieten neamț îmi tot spunea că în echipa lor, în Germania, se caută oameni și că ar fi foarte interesați de mine. Așa că sincer am împușcat doi iepuri dintr-o lovitură.

O problemă destul de mare (cea a carierei prietenei, la care o rezolvare în România nu se vedea) și una destul de mică (aceea ca eu oricum cautam să fac o schimbare profesională, pentru a putea deveni mai productiv, eliminând latențele ce nu țineau de mine) printr-o șansă satisfacatoare pentru toată lumea.

Dan: Care este cea mai mare realizare profesională?

Mihai: E greu de spus mare realizare, sunt încă foarte tânăr. Pot spune că am o imagine foarte bună în echipă. Am făcut o prezentare tehnică cu un produs/tehnologie nouă de pe piață care a fost foarte apreciată la birou.

O satisfacție mai mare a fost faptul că… oarecum am progresat pe plan voleibalistic: am început să arbitrez Liga a 3-a in Germania, care este de un nivel ridicat, în care se joaca un sport de calitate. Am fost observat de către o membră a Comisiei Germane de Arbitraj (este un proces destul de standard în evaluarea unui arbitru) care m-a propus spre promovare: înscrierea în Liga superioară (Liga a 2-a), înscriere deja facută și am fost și nominalizat la un Turneu Final de copii (16-17 ani) care, de obicei, este rezervat arbitrilor din prima Ligă. Acum aștept începerea unui nou sezon.

Dan: Cum te simți în Germania?

Mihai: Problema mea, personală, este ca am venit într-o țară a carei limbă nu o știam deloc. În alte țări europene poate mi-ar fi fost mult mai ușor. Debutul a fost greu din acest punct de vedere. Dar lucrez într-un mediu în care peste 80% din persoane au studii superioare și tot peste 80% din angajați vorbesc limba engleză (pentru ca, să fim serioși, limba neoficială a IT-ului este engleza), deci am putut mereu sa comunic cu toată lumea.

Creare unui cont de bancă, obținerea unei asigurări medicale, înscrierea la evidența populației, înscrierea la oficiul de Plăți de Taxe au durat împreună sub o jumătatate de zi (aproximativ 4 ore): totul extrem de civilizat, de organizat, bonuri de ordine peste tot, lumea știe la ce ghiseu să se ducă, cine urmează etc.

Nu mi se pare că românii sunt tratați diferit față de orice alt cetățean. Nu pot să spun ca nu a fost adusă in discutia problema rromilor: faptul ca fac turism social. Dar și eu sunt de aceeasi părere ca si ei: pentru a primi, trebuie sa contribui în primul rând.

Germanii nu au o gastronomie deosebita, ei mănâncă o chifla de paine plus un wurst in aproape orice situație. Dar sunt la granița cu Franța, 80 de km de Strasbourg, unde merg in medie o data pe luna. Bucatarie frantuzească. Nebunie, nu altceva…

Cu ce este împanzita Germania? Cu patiserii pline de sandwich-uri proaspete. Care sunt putin plictisitoare (lipsite de creativitate) dar foarte proaspete și utile. Germania acum este ceea ce cautam de ceva timp: puțină relaxare, puțină curățenie, oameni care sa nu fie predispusi la scandal s.a.m.d. Mi se pare un loc firesc, asa cum este normal sa fie.

Dan: Cum se vede România din Germania?

Mihai: Nu aș merge în aceste generalizări, sincer. Îmi place foarte mult un citat din cartea „Pe frontul de Vest, nimic nou” – Erich Maria Remarque: “A jignit un munte din Franta un munte din Germania?” (este posibil citatul să nu fie exact, pentru ca nu am cartea acum la mine). Țările sunt aceleasi. Unii oameni sunt diferiți. Unii sunt mai buni. Unii sunt mai răi. Totuși, o diferență majoră este ca în Germania administratia locală/centrală lucrează pentru tine.

Perceptia mea față de români? Cred că astazi, în 2013, noi ca și popor nu stim ce trebuie sa oferim si ce trebuie sa așteptăm de la „civilizatie” și/sau societatea modernă. Nu știm sa folosim „civilizatia”, asa cum ea este ințeleasă în sens occidental. Știi cum spunea Kenedy? „Ask not what your country can do for you, ask what you can do for your country.”

Singura observatie este că președintele Kenedy a spus asta la aproximativ 185 de ani de când SUA s-a evidentiat ca „civilizație”, deci lucrurile acestea iau timp ( Djuvara spune minim 3 generatii ). Dar… putem învăța din trecut nu? Putem fi mai inteligenți, mai ales că avem atât de multe modele de folosit.

„Societatea” nu este ceva, din punctul meu de vedere, „dat” de stat sau de politicieni, ci este creat de oamenii de rând. A fi politicos cu ceilalti este atât de ușor de oferit, de exemplu.

Cum ar fi ca, peste noapte, toată lumea să fie cu toata lumea foarte politicoasă? Să vezi numai oameni zâmbind pe stradă. Oameni care nu te bruscheaza în trafic, ci te lasa să intri pe banda unde ai nevoie. Pentru că știe că și tu ești cu zambetul pe buze, si ca si tu il vei lasa cand va avea nevoie. Sa nu claxonezi in momentul in care cineva in fața ta greșește, pentru că, evident, și tu mai gresesti din când in când.

Aceeasi oameni, acelasi număr de mașini, aceleași străzi. Dar mult mai placut și civilizat.

Dan: Te vei întoarce în țară? De ce ai avea nevoie să te întorci în țară?

Mihai: Nu stiu ce va fi în viitor. Piata muncii este una foarte dinamică. Un context bun și o viziune bună pentru viitor (pe 5 ani, sa spun) ar trebui să existe.

Dan: Ce le transmiți celor de acasă?

Mihai: Fără discuție, îmi este foarte dor de cei dragi, pentru ca nu pot fi fizic langa ei. Si imi este dor și de prietenii mei. Nu neapărat că au sange românesc, și asta le ofera un cod genetic superior ci pentru ca sunt cei cu care eu am fost obisnuit.

Un mesaj pentru cei dragi îl transmit destul de des personal.

Un mesaj pentru societatea românească și clasa politică la un loc: fiți profesionali. Faceți-vă treaba bine, sau cel puțin, din ce in ce mai bine. „Probleme” sunt la fiecare dintre noi, ața că nu ar trebui să aruncăm pietre unul în celălalt. Dar fără ca fiecare să își facă bine treaba, societatea nu poate progresa: fie că este românească, germană sau europeană. Fiți profesionali indiferent de job: programatori, doctori, vânzători, ospătari, profesori, judecatori, senatori, deputați…. sau președinte. Iar jobul bun se face mereu în folosul și cu dedicare pentru instituția la care lucrezi, nu pentru un progres strict personal.

Nota mea: L-am cunoscut pe Mihai în urmă cu mai bine de șapte ani într-unul din desele mele popasuri la Bănești, în casa unei familii foarte dragi mie (prietenii știu de ce). Este un tânăr energic, inteligent și cu simțul umorului. Mă bucură foarte mult prietenia lui Mihai.

Vezi și LUMEA PRIN OCHII ROMÂNILOR. Dan, Account Manager în Madrid: ”Mă fascinează diversitatea culturală, geografică și, nu în ultimul rând, cea culinară a peninsulei iberice”



Tags: , , , , , , ,

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.

DISCLAIMER Atenție! Postați pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiți aici regulamentul: Termeni legali și Condiții

3 Responses to LUMEA PRIN OCHII ROMÂNILOR. Mihai, inginer în Karlsruhe: ”În Germania administrația locală și centrală lucrează pentru cetățean”

  1. stefania says:

    Buna eu si sotul meu suntem amnadoi absolventi de politehnica Bucuresti,suntem in germania de 6 luni dar nu stiu ce trebuie facut ca sa putem lucra in domeniu. sunt recunoscute diplomele?unde trebuie sa mergem si ce trebuie sa facem, stie cineva?

  2. […] Vezi și LUMEA PRIN OCHII ROMÂNILOR. Mihai, inginer în Karlsruhe: ”În Germania administrația locală ș… […]

  3. interesant interviul…asta mi-am zis si eu :,,trebuie sa fim profesionali”..pentru noi, romanii, este mai greu. suntem haotici. nu stiu cine este de vina: gena sau educatia, sau si una si alta?! oricum, pe toti cei care i-am cunoscut ca au vizitat sau au lucrat in germania mi-au spus ca atmosfera acolo e cumplita, ,,rece” (relatii reci)…si ei intr-un fel apreciaza felul nostru de a fi, mai ,,viu”. oricum, romanii ii apreciaza foarte multi pe nemti, ii admira si chiar au incredere in ei. cel mai bun exemplu este klaus johannis care este f iubit de toti sibienii si care a facut f multe pt orasul Sibiu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Send this to a friend
Salutare! Cred că asta te-ar putea interesa: "LUMEA PRIN OCHII ROMÂNILOR. Mihai, inginer în Karlsruhe: ”În Germania administrația locală și centrală lucrează pentru cetățean”"! Acesta este linkul: https://www.dantanasa.ro/lumea-prin-ochii-romanilor-mihai-inginer-in-karlsruhe-in-germania-administratia-locala-si-centrala-lucreaza-pentru-cetatean/