Rămăşiţele tuturor militarilor români căzuţi în bătălia de la Stalingrad din cel de-Al Doilea Război Mondial sunt înhumate în cimitirul de la Cimitirului de Onoare de la Rossoşka (Federaţia Rusă), inaugurat oficial duminică, informează un comunicat al Ministerului Apărării Naţionale transmis Agerpres.

În localitatea Rossoşka, din regiunea Volgograd (fostă Stalingrad), a fost inaugurat, cu prilejul Zilei Armatei României, Cimitirul de Onoare Românesc, prima necropolă de război construită pentru militarii români căzuţi în luptele de la Stalingrad.

În cadrul ceremoniei a fost dezvelit monumentul central şi au fost depuse coroane de flori, a fost oficiată o slujbă religioasă şi au fost reînhumate osemintele militarilor români înmormântaţi în localităţile Plodovitoe, Gromki şi Izbuşenski.

La manifestări au luat parte oficiali ai Ministerului Apărării Naţionale, reprezentanţi ai societăţii civile din România şi Federaţia Rusă şi o numeroasă asistenţă aparţinând comunităţii locale.

“Realizarea Cimitirului de la Rossoşka este rodul strânsei colaborări dintre Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Externe, prin Secretariatul general – coordonator, Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, Direcţia domenii şi infrastructuri, respectiv Ambasada României la Moscova. În cimitirul de la Rossoşka au fost înhumate rămăşiţele pământeşti ale tuturor militarilor români căzuţi la datorie în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial într-una dintre cele mai grele bătălii ale secolului trecut”, subliniază comunicatul MApN.

Marcarea locurilor de înhumare a eroilor români în Federaţia Rusă se mai concretizase, până în prezent, prin ridicarea, în diferite regiuni, a 15 monumente în memoria militarilor români morţi în prizonierat.

La data de 10 iulie 2015, sub coordonarea Secretariatului general al Ministerului Apărării Naţionale, a fost semnat contractul de realizare a cimitirului între Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor şi Asociaţia internaţională pentru activitatea militar-comemorativă “Voennîe Memorialî” – organismul rus împuternicit  cu aplicarea aspectelor tehnice ale Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Federaţiei Ruse privind regimul juridic al mormintelor de război.

Configuraţia primului cimitir românesc de onoare din Federaţia Rusă are la bază modelul crucii latine – simbol primordial al creştinismului, al biruinţei şi al mântuirii. Forma crucii latine se regăseşte atât în modul în care sunt configurate aleile, cât şi în tipul monumentului comemorativ comun, amplasat în centrul platoului de ceremonii. Crucea comemorativă are o înălţime de patru metri şi este realizată din granit de culoare deschisă, iar la baza acesteia este fixată o placă din granit negru pe care este gravată inscripţia: “În memoriam militarilor români căzuţi în luptă la Stalingrad”.

Platoul de ceremonii este pavat cu dale din beton, are două bănci de reculegere şi două catarge cu înălţimea de opt metri.

În partea superioară a aleii centrale şi de-alungul aleii transversale sunt montate 22 de plăci de granit negru pe care sunt inscripţionate numele localităţilor din regiunea Volgograd şi zona Kalmîkia în care au existat cimitire de campanie româneşti de unde s-au exhumat sau urmează să fie exhumate osemintele eroilor români care vor fi centralizate la Rossoşka.

Gruparea localităţilor şi inscripţionarea numelor acestora pe cele 22 de plăci s-a realizat ţinându-se cont de criteriul poziţionării geografice faţă de Stalingrad (Volgogradul de astăzi). Construcţia cimitirului s-a realizat, în anul 2015, de către Asociaţia internaţională pentru activitatea militar-comemorativă “Voennîe Memorialî”, cu implicarea esenţială a Ambasadei României la Moscova.

Intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial a fost pecetluită prin Decretul-lege nr. 1798/ 1941, care mobiliza armata română de uscat, aer şi marină, începând din dimineaţa zilei de 22 iunie 1941. În Campania din Est, derulată în intervalul iunie 1941 – martie 1944, armata română a fost încadrată în planul de operaţiuni al Wehrmacht-ului, pe flancul de Sud –  Ucraina-Crimeea-Marea Azov-Don-Stalingrad-Caucaz.

În noiembrie 1942, trupele româneşti deţineau poziţiile cele mai vulnerabile de pe linia Donului şi în Stepa Kalmîkă, cu o slabă posibilitate de acoperire, o sumară înzestrare tehnică şi aproape fără rezerve, iar contraofensiva sovietică a condus la grele pierderi în rândul acestora, astfel că, pentru intervalul 15 noiembrie 1942-15 martie 1943, estimările indicau 15.566 de morţi, 67.183 de răniţi şi 98.692 de dispăruţi.

AGERPRES / (AS – autor: Oana Ghiţă, editor: Marius Frăţilă)