Troparul Sfântului Ioanichie

Locuitor în sihăstrie și înger trupesc, de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Ioanichie; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Dragi credincioși,

Avem bucuria duhovnicească să vă anunțăm că în parohia noastră au fost aduse moaștele Cuviosului Ioanichie cel Nou (1638) trăitor în zona Muscelului, la Mănăstirea Cetațuia Negru Voda din Valea Chiliilor fiind cea mai mare vatră de sihăstrie din Valahia Transalpină (Țara Românească). Acest  sfânt a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 2008 cu data de prăznuire 26 iulie.

O bucată din sfintele moaște mi-a fost dăruită de părintele stareț Modest Ghinea, în ziua de 24 februarie, ca semn de prețuire față de mine, de râvna și de evlavia avută de-a lungul vremii față de acest sfânt călăuzitor și mijlocitor în rugăciune pentru tot ceea ce sunt azi. Toți cei care doresc să se închine la sfintele moaște, și să ceară mijlocire sfântului, o pot face în biserica paroihală Sf. M. Mc. Gheorghe de la Aita Mare.

Viața Cuviosului Ioanichie

A fost un sfătuitor al Voievodului Mihai Viteazul care după bătălia de la Călugăreni a poposit 3 luni în Cetățuia lui Negru Voda.

În timpul nevoinței sale în peștera de lângă mănăstirea actuală, era căutat pentru sfat de Voievodul Matei Basarab, de boierii și de curtenii acestuia. Petrecând multă vreme în rugăciune și aspră nevoință, Dumnezeu i-a descoperit multe din tainele Sale, care l-au întărit să rabde toate ispitele războiului nevăzut. Cunoscându-și dinainte sfârșitul, minunatul părinte Ioanichie, și-a încrustat anul trecerii la cele veșnice 1638 pe peretele peșterii sale, apoi culcându-se pe patul de piatră și-a dat duhul în mâinile Domnului. Firea necuvântătoare i-a slujit, căci un păianjen i-a țesut deasupra trupului o pânză, ca un epitaf.

Descoperirea minunată a sfintelor sale moaște

Din rânduială dumnezeiască, moaștele lui s-au aflat în anul 1944 de către egumenul schitului Pimen Bărbieru și de monahul Isidor, care observând grota suspendată pe munte, s-au coborât pe o frânghie și astfel au descoperit pe cuviosul. În timpul comunismului s-a dat dispoziție să fie îngropate moaștele Sfântului în cimitirul mănăstirii.

După 1990 Biserica recăpătând libertatea de a-și manifesta misiunea în rândul credincioșilor, starețul reînființatei mănăstiri Cetățuia Negru Vodă, părintele Modest Ghinea, a  redescoperit moaștele Sfântului Cuvios Ioanichie Schimonahul și le-a reașezat spre închinarea credincioșilor în biserica mare a mănăstirii, așteptându-se totodată canonizarea acestuia de către Sfântul Sinod. Astăzi ne putem închina la acest odor din Valea Chiliilor, din care, cu darul lui Dumnezeu se săvârșesc mulțime de minuni, unele consemnate de viețuitorii mănăstirii, dând slavă lui Dumnezeu pentru toate.

În ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 18-19 iunie 2009 s-a aprobat canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel (Arges), cu ziua de prăznuire la 26 iulie.