

Victor Boian spune că nu a luat bani de la nimeni şi nu l-a sfătuit nimeni în luarea acestei decizii. Ceea ce l-a motivat este omenia de care au dat dovadă ostaşii români în timpul celui de-al doilea Război Mondial, când forţele armate româneşti şi nemţeşti erau în retragere, şi se opriră pe malul Nistrului. În actualul sat Carahasani au stat mai bine de câteva luni, perioadă în care soldaţii au construit şi două biserici în localitate. Unii dintre cei care mureau în lupta de pe Nistru erau îngropaţi în jurul bisericuţelor. Cimitirul, dar mai ales atitudinea binevoitoare a ostaşilor faţă de localnici l-au determinat încă de pe atunci pe Victor Boian să răsplătească, în vreun fel, gesturile soldaţilor. Astfel, şi-a spus că nu se va opri până nu va înălţa un monument în amintirea lor.
Cititi tot materialul pe blogul Stela Popa sau pe Romanian Global News
"Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit."
Titlul poeziei: Decebal către popor
Autor: George Coșbuc
„Dacă nu lupți pentru ceea ce vrei,
meriți ceea ce ai.”
John C. Maxwell