May 26, 2012 •antiromanism, antisemitism, extremism maghiar, iredentism, Mitropolitul Andrei Saguna, Nyiro Jozsef, PCM, separatism etnic, sovinism maghiar, UDMR, Ungaria, Wass Albert •Views: 3599

Sfântul Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului

Am trecut peste starea de stupefacție față de atitudinea Ungariei în chestiunea reînhumării antisemistului maghiar Nyiro Jozsef în România, la Odorheiul Secuiesc, eveniment ce va avea loc mâine. Este evident că diplomația nu este absolut deloc arma ce trebuie folosită împotriva nesimțirii maghiare care se revarsă în aceste zile în foarte multe locuri din Ardeal. Nu sunt adeptul extremismului însă consider că România nu recționază pe măsura tupeului Ungariei, în acest caz ca de altfel și în altele.

Pentru a sublinia și mai mult caracterul ostil al gesturilor autorităților de la Budapesta care îl vor reînhuma în România pe antiromânul Nyiro Jozsef îndrăznesc să reamintesc opiniei publice cateva chestiuni foarte importante:

– comunitatea românilor din Ungaria este supusă unui proces violent de asimilare etnică, în ciuda numeroaselor apeluri ale Bucureștiului prin care a solicitat autorităților maghiare să construiască un cadru favorabil păstrării și afirmării identității românilor din Ungaria. Prin comparație cu drepturile pe care le au ungurii din România, românii din Ungaria sunt lăsați pradă asimilării, chiar maghiarizării cu bună știință;

– în timp ce zilele acestea face apel la creștinismul românilor, Ungaria uită că a împiedicat violent în urmă cu mai bine de patru ani ridicarea unei statui a Mitropolitului Andrei Șaguna la Gyula. Motivul: Mitropolitul Andrei Șaguna a fost antimaghiar. Ridicării unei statui a Mitropolitului Andrei Șagura s-au opus deopotrivă oameni politici de pe tot spectrul politic de la Budapesta și ziariști. De atunci și până azi Ungaria nu a făcut niciun efort în a face o concesie părții române într-o chestiune care ține, culmea, tocmai de creștinismul invocat de Ungaria în reînhumarea antiromânului Nyiro Jozsef în România;

– de ani de zile Ungaria împiedică punerea in aplicare a testamentului lui Emaniul Gojdu, avocat de succes și patriot ardelean de origine aromână. Între 1998 și 2004 s-au purtat discuții între guvernul României și cel al Ungariei, încercându-se restituirea patrimoniului Fundației Gojdu. Însă, 2005 Guvernul Tăriceanu încheie cu guvernul maghiar un act juridic prin care Patrimoniul este re-naționalizat, Fundația Gojdu (în varianta gândită de Emanuil Gojdu) este desființată, iar Testamentul este “anulat”. Se înființează prin acest act “Fundația Publică Româno-Ungară Emanuil Gojdu”, persoană juridică lipsită de orice bază documentară și în contradicției cu voința testamentară a lui Emanuil Gojdu. Această fundație este condusă de un Consiliu Director. Atitudinea Ungariei în acest caz a fost una total ostilă României, iar atitudinea Guvernului Tăriceanu a fost una evidentă de trădare a intereselor românești.

Redau mai jos un material apărut în octombrie 2008 pe pagina Antena 3:

EXCLUSIV ANTENA3.RO. Budapesta nu şi-a onorat nici unul din angajamentele luate acum un an, în discuţiile avute cu guvernul Tăriceanu, în favoarea românilor aflaţi pe teritoriul său. În pragul celei de-a patra întâlniri de acest gen, nici una din măsurile culturale convenite pentru minoritatea românească din Ungaria nu au fost aplicate. Totul pe fondul lipsei unei reacţii ferme din partea autorităţilor române.
În timp ce în Transilvania comunitatea maghiară a comemorat opera controversatului criminal de război Was Albert, în Ungaria, la Gyula, forţele politice extremiste maghiare, sprijinite de presă, au împiedicat ridicarea statuii mitropolitului Andrei Şaguna, una din măsurile promise pentru etnia română din ţara vecină.

Promisiuni neonorate 
Miniştrii români şi cei maghiari s-au întâlnit marţi, la Szeged, în cea de-a patra şedinţă de lucru comună a celor două guverne menită să aprofundeze cooperarea dintre cele două ţări în mai multe domenii de interes. Mai acum un an, la Sibiu, cele două guverne conveneau asupra unui pachet de măsuri privind cooperarea bilaterală în domeniul culturii şi cultelor, prin care guvernul de la Budapesta promitea aplicarea unui registru întreg de măsuri pe care urma să le ia pentru minoritatea românească din Ungaria.
Printre acţiunile promise pentru comunitatea română din Ungaria erau prevăzute: finanţarea, pe baza unor fonduri comune, a lucrărilor de restaurare de la Biserica Ortodoxă Română şi Casa Parohială din Jaca, construirea Centrului Cultural Românesc în localitatea Micherechi, amplasarea statuii mitropolitului Andrei Şaguna la Jula (Gyula), în parcul din faţa Catedralei Ortodoxe Romîne, marcarea itinerarului cultural academic al românilor la Budapesta (Andrei Şaguna, Octavian Goga, Iuliu Maniu, Alexandru Mocioni, Petru Maior, Samuil Micu etc.), alocarea unui spaţiu în clădirea în care a funcţionat Tipografia din Buda, pentru amenajarea unui Muzeu al Şcolii Ardelene, înfiintarea la Jula (Gyula) a unui Muzeu de obiecte religioase şi a unei arhive a Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, amplasarea unei copii a statuii Scoala Ardeleană, în zona din jurul Bisericii Galbene din Buda, Budapesta.

Statuia lui Şaguna, ameninţată de extremiştii maghiari 
În ajunul celei de-a patra întâlniri bilaterale, guvernul ungar a reuşit performanţa de a nu îndeplini nici punct din această listă, în timp ce guvernul Tăriceanu nu a alocat nici un ban pentru proiectele comune convenite. Mai mult, forţele extremiste maghiare au reuşit să împiedice amplasarea statuii lui Andrei Şaguna, acţiunea fiind amânată pe termen nedetermitat.
Astfel, săptămâna trecută se plănuia depunerea pietrei de temelie a statuii mitropolitului Andrei Saguna, în faţa Catedralei ortodoxe Sf. Nicolae din Jula. Iniţiativa s-a amânat din cauza presiunilor Asociaţiei ?Jobbik?, o grupare de extrema dreaptă şi de avertismentul că la manifestare va participa si Garda Maghiară.
Acţiunea a fost secondată de o campanie de presă maghiară, în care figura mitropolitului român a fost prezentată ca fiind cea a unui înverşunat antimaghiar, în timp ce unii politicieni maghiari nu au ezitat să-l compare cu criminalul de război Wass Albert pentru a motiva opoziţia lor faţă de ridicarea unei astfel de statui. Atitudinea extremiştilor maghiari a fost încurajată şi de poziţia publică a Uniunii Mondiale Maghiare, care a cerut, printr-un comunicat, boicotarea inaugurării statuii înlatului prelat român pe teritoriul Ungariei.
În tot acest timp, autorităţile române nu au schiţat nici o reacţie către omologii lor de la Budapesta. Doar Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria a dat publicităţii un comunicat, în care se delimita de toate acuzele extremiştilor maghiari şi argumenta necesitatea realizării unei statui a lui Şaguna la Jula.

Criminal de război, omagiat în Transilvania
În paralel cu acţiunile extremiştilor maghiari, în zona judeţelor Harghita şi Covasna, opera şi memoria lui Wass Albert, condamnat irevocabil pe teritoriul României drept criminal de război, era comemorată de comunitatea maghiară cu fonduri ungare.
În prezent, în Transilvania există şase monumente dedicate lui Was Albert, la care se adaugă o serie de busturi, statui şi plăci comemorative presărate de-a lungul Ungariei. La Sfântu Gheorghe au fost alocate fonduri publice pentru o serie de manifestări culturale dedicate omagierii personalităţii lui Wass Albert. La acest efort şi-a adus contribuţia financiară şi Partidul Civic Maghiar, alături de Centrul de Coordonare Culturală a Republicii Ungare, instituţie cu statut diplomatic rezultată în urma discuţiilor bilaterale dintrte ţara noastră şi Ungaria.

O nouă agendă încărcată
În prezent, cea de-a patra întrunire româno-maghiară îşi propune abordarea mai multor subiecte, printre care dezvoltarea infrastructurii, fluidizarea traficului rutier la frontieră, decontarea serviciilor medicale sau recunoaşterea reciprocă a diplomelor de studii.
Cele două guverne vor lua în discuţie şi un proiect comun de colaborare în domeniul turismului, la care se adaugă şi semnarea unei declaraţii comune, la nivelul miniştrilor de Externe ai celor două ţări, cu privire la pachetul energie-schimbări climatice. Totul, pe fondul măsurilor culturale nerespectate de partea ungară.
Autor: Marius Vulpe

Sursa: Antena3.ro

În octombrie 2011 jurnalistul Victor Roncea publica pe blogul lui o anchetă amplă care ilustrează refuzul Ungariei de a amplasa o statuie a Mitropolitului Andrei Șaguna la Gyula, anchetă pe care o redau mai jos:

Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei cu statuie daramata in Ungaria inainte de a fi inaltata. Unul din marile succese ale MAE si SIE din ultimul cincinal

„Pe românii transilvăneni, din adâncul lor somn vreau să-i trezesc şi cu voia către tot ce e adevărat, plăcut şi drept să-i îndrumez!” – Sfantul Andrei Saguna, luminatorul Ardealului, primul presedinte al Asociaţiei Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român si membru fondator al ASTREI alaturi de George Bariţ, Timotei Cipariu, Ioan Puşcariu, viitorul patriarh Miron Cristea, Vasile Goldiş, Onisifor Ghibu şi Octavian Goga.

“Andrei Saguna! Pana aici! Niciodata nu va exista o statuie a unui fost mitropolit ortodox roman in Gyula! Existenta unei statui a unui mitropolit roman declarat impotriva maghiarilor nu va fi tolerata in oras… Din inima si trupul tarii au fost smulse Partium-ul si Tinutul Secuiesc si au fost date romanilor. Ei doreau sa ajunga pana la Tisa, dar nu s-a putut. Orasul Gyula mai apartine de teritoriul Ungariei doar datorita norocului…” – Kis-Pal Botond, presedintele filialei Jobbik din orasul Gyula

Jobbik (“Miscarea pentru o Ungarie mai buna”), partidul de extrema dreapta din Ungaria si organizatia sustinuta de acesta, Garda Maghiara, impreuna FIDESZ si intreaga administratie a statului vecin si prieten Ungaria, au reusit sa impiedice inca din 2008 ridicarea unei statui a mitropolitului Andrei Saguna in Ungaria, in curtea Catedralei Ortodoxe din Jula (Gyula), scria presa vremii. Cu toate acestea, nici dupa trei ani si o schimbare de guvernare atat in Romania cat si in Ungaria, nimic nu s-a intamplat. In schimb, in tara noastra, se inalta statui de criminali de romani, ca cea a geenralilor de la Arad, care au ucis peste 30.000 de romani, ca cele ale instigatorului la crima si romanofobului Lajos Kossuth sau ale criminalului de razboi Albert Wass, condamnat pentru uciderea de romani si evrei, cu bust ridicat in fata mai multe biserici reformate dar chiar si in centrul Odorheiului Secuiesc. Sa-l mai amintim si pe demntul care l-a “spunzurat” pe Avram Iancu, capitanul Legiunilor Romanesti, simbolul romanismului?

Decizia ridicarii statuii Mitropolitului Saguna, canonizat ca sfant astazi, la Sibiu, a fost luata in cadrul unei sedinte reunite a guvernelor roman si maghiar in noiembrie 2007, pe cand se punea la cale si “donarea” Fundatiei Gojdu Ungariei, actiune nereusita ca urmare a luptei catorva nebuni de ziaristi.

La un an de la acel moment, cand sa se puna piatra de temelie a statuii, Partidul Fidesz-MPSZ din Jula a dat publicitatii un comunicat in care considera ca decizia amplasarii unei statui a lui Saguna “nu a fost bine pregatita”. Viceprimarul Erdmann Gyula, fost director al Arhivei din Jula, scria in “Gyulai Hirlap” despre Sfantul Mitropolit: “Este incontestabila responsabilitatea lui in izbucnirea si raspandirea revoltei inarmate a romanilor contra revolutiei maghiare din Ardeal.”

Printre acţiunile promise pentru comunitatea română din Ungaria – si nerealizate, dupa cum amintea jurnalistul Marius Vulpe la un an de la “evenimentul” din 2007 – erau prevăzute: Casa Parohială din Jaca, construirea Centrului Cultural Românesc în localitatea Micherechi, amplasarea statuii mitropolitului Andrei Şaguna la Jula (Gyula), în parcul din faţa Catedralei Ortodoxe Romîne, marcarea itinerarului cultural academic al românilor la Budapesta (Andrei Şaguna, Octavian Goga, Iuliu Maniu, Alexandru Mocioni, Petru Maior, Samuil Micu etc.), alocarea unui spaţiu în clădirea în care a funcţionat Tipografia din Buda, pentru amenajarea unui Muzeu al Şcolii Ardelene, înfiintarea la Jula (Gyula) a unui Muzeu de obiecte religioase şi a unei arhive a Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, amplasarea unei copii a statuii Scoala Ardeleană, în zona din jurul Bisericii Galbene din Buda, Budapesta.

Aurel Chiriac, directorul Muzeului Tarii Crisurilor, intr-o declaratie luata de ziaristul George Damian in 2009, la 200 de ani de la nasterea Sfantului, afirma: “Sta in firea lucrurilor ca la 200 de ani de la nasterea Mitropolitului Andrei Saguna, romanii ortodocsi care traiesc in Ungaria – acolo unde s-a nascut, instruit si a faurit istorie – acesta sa doreasca a avea un monument de for public langa sediul Episcopiei Ortodoxe a Romanilor din Ungaria, din Jula (Gyula), pe o palma de pamant aflata in proprietatea acesteia, dar care in asteptarea acceptului de expunere in exterior isi poate gasi locul, pentru a fi cinstit, si in interiorul catedralei romanilor din tara vecina. Este un drept firesc, stiut fiind ca Andrei Saguna a fost Episcopul si, apoi, Mitropolitul Ortodox al Transilvaniei, un teritoriu ce era parte a constructiei statale de atunci. Acest gest de recunoastere se cere implinit de catre romanii ce i-au urmat marelui arhiereu, ierarhi si laici deopotriva, si recunoscut de statul maghiar de astazi, tocmai pentru ca Andrei Saguna a fost un cetatean care si-a respectat propria natiune, dar si pe aceia care, la vremea respectiva, au detinut puterea in aceasta parte a Europei”.

Haideti sa rememoram acum ce nu au facut responsabilii din MAE si SIE de cinci ani de zile, nici macar la aniversarea a 200 de ani de la nasterea Sfantului Mitropolit, in 2009:

24 octombrie 2008

Eva Iova: Umbra lui Şaguna

Ruşinos este că la apelul „Jobbik” au reacţionat pozitiv şi unii consilieri din Jula, ba mai mult şi ziarul judeţean Békés Megyei Hírlap, care a prezentat subiectul într-un stil ultra-naţionalist, atrăgând atenţia încă din titlu că la Jula se plănuieşte inaugurarea statuii unui episcop „anti-maghiar”. Picanteria este că nici unul din cei doi protagonişti principali negativi ai evenimentelor nu sunt maghiari: gălăgiosul şi exhibiţionistul consilier local este de naţionalitate germană, chiar e şi membru în Autoguvernarea Germană din oraş, iar preşedintele filialei „Jobbik” din Jula are o bunică cu numele de Ardelean (Árgyelán). Acesta din urmă probabil ar explica aşa că familia bunicii sale este maghiară, dar a venit din „Erdély” şi de aceea se cheamă aşa. Poate găseşte pe cineva care să-l şi creadă.
Până duminică, când a apărut comunicatul Episcopiei Ortodoxe din Jula, nici o instituţie sau organizaţie românească din Ungaria nu a reacţionat la atacurile aduse memoriei lui Andrei Şaguna. Luni, totuşi, şi-a deschis gura şi preşedintele Autoguvernării pe Ţară, dar mai bine n-ar fi făcut-o. Ca de obicei, şi de această dată, Kreszta a apărat pe oricine, numai interesele comunităţii pe care pretinde că o reprezintă nu. După părerea lui, problema este că „nu a fost pregătită în mod profesional” aşezarea statuii lui Şaguna, dar a criticat şi faptul că cele două Guverne au decis despre acest proiect înainte ca în Comisia Mixtă Interguvernamentală să se fi ajuns la un consens. Mai avem şi noi nişte nelămuriri: în acest colţ întunecat al Europei, comisiile decid peste Guverne? Chiar nimeni nu a observat că această hotărâre a fost luată deja de 11 luni, cu toate că în acest timp şi Comisia Mixtă s-a întrunit de mai multe ori? Şi, mai presus de orice, ce dracu are a face comisia mixtă cu Andrei Şaguna? Noi, românii din Ungaria, vrem această statuie şi nu avem nevoie de „acordul” unor politicieni care, probabil mulţi dintre ei, nici nu ştiu prea bine cine a fost Şaguna.
S-a întâmplat acest circ cu câteva zile înainte de următoarea şedinţă comună a Guvernelor României şi Ungariei, în aceeaşi perioadă când preşedintele UDMR-ului (ce-o fi şi în capul ăstuia?) propune ca în Ardeal să se introducă obligativitatea învăţării limbii maghiare… pentru toţi românii!!! Prostia ungurească se pare că nu cunoaşte limite. După ce şi-au asimilat minorităţile aproape în totalitate, au făcut să ne fie ruşine de ceea ce suntem, să ne lepădăm de limba şi credinţa noastră, să devenim ca nişte maimuţe care dansează şi cântă când este cazul, această populaţie majoritară acum a ajuns să se sperie de o statuie. De statuia lui Şaguna. Să fie oare actual şi azi ceea ce a scris Ioan Lupaş exact cu o sută de ani în urmă? „E posibil să mai aibă numele lui Şaguna şi azi un sunet cam neplăcut – pentru unii! Acest sunet, care seamănă foarte mult a mustrare pentru cei ce nu-şi îndeplinesc datoria conştient şi cu demnitate, va fi bine să-l păstreze şi în viitor. Pentru toţi Românii de bine însă acest nume va trebui să răsune, cât mai des şi mai înteţit, ca o trâmbiţă de chemare la muncă nepregetată, la luptă conştientă şi neşovăitoare, la îndeplinirea bărbătească, fără zăbavă, a datoriilor faţă de lege şi neam…”
(Blog Eva Iova – Editorial din nr. 43 al Foii româneşti, 24 octombrie 2008)

Integral pe blogul lui Victor Roncea

Tweet