
Evident, suntem mândri că România a primt un post atât de important într-o instituție europeană. Când mă uit însă la CV-ul Corinei Crețu și-l compar cu cel al predecesorilor săi mă simt jenat.
Potrivit Jurnalul Național, Creţu preia mandatul de la austriacul Johannes Hahn, care îşi încheie misiunea de cinci ani în Comisia Barosso II. Anterior, Hahn a fost ministrul ştiinţei şi cercetării în guvernul de la Viena. În perioada 2004-2010, dezvoltarea regională a revenit Poloniei, care a trimis doi comisari: Danuta Hubner, până în 2009 şi pe Pawel Sameski, ambii profesori de economie. Perioada a fost foarte rodnică pentru Polonia, campioană a fondurilor alocate pe programele de dezvoltare regională. Francezii Michel Barnier şi Jjacques Barot au deţinut comisariatul dezvoltării regionale în Comisia Prodi, în perioada 1999-2004.
Mai toți predecesorii Corinei Crețu au fost miniștri în guvernele țărilor din care provin. Polonia a trimis, pe același post pe care îl ocupă acum Corina Crețu, doi doctori în economie. Hubner este profesor în economie din 1992 și are doctorat în economie din 1974 (detalii aici). Samecki este doctor în economie din 1988 (detalii aici). Despre succesul Poloniei în atragerea fondurilor europene în perioada 2004-2010 un articol edificator aici.
În schimb, experiența profesională a Corinei Crețu începe ca economist stagiar de câteva luni, după care se orientează către presă și politică. Potrivit Mediafax, Corina Crețu a absolvit, în 1989, Facultatea de Planificare şi Cibernetică Economică, din cadrul ASE Bucureşti, şi a urmat ulterior cursuri de specializare ca analist programator. După absolvire, Corina Creţu s-a angajat la Întreprinderea de Maşini Unelte din Blaj, unde a lucrat ca economist stagiar pentru o scurtă perioadă (octombrie 1989 – ianuarie 1990). Ulterior, s-a transferat în Bucureşti, ocupând funcţia de analist-programator la Centrul de Calcul.
În vara lui 1990, Corina Creţu s-a îndreptat spre o carieră în presă. A început ca reporter politic, apoi a devenit publicist comentator la cotidianele „Azi”, „Cronica Română” şi „Curierul Naţional”. Ca jurnalist, s-a remarcat prin faptul că a reuşit să-i ia o declaraţie în exclusivitate preşedintelui american de atunci Bill Clinton.
Corina Creţu nu a rămas nici în presă o lungă perioadă, ea renunţând şi la cariera jurnalistică în 1992, când s-a angajat ca expert la Cabinetul purtătorului de cuvânt al preşedintelui României, Ion Iliescu. Creţu a lucrat în această funcţie timp de patru ani, respectiv întregul mandat 1992-1996 al lui Ion Iliescu.
Polonia a timis la Bruxelles doi oameni pregătiți, cu doctorate în economie, care știau cu ce se mănâncă finanțele și cum se învâre economia iar asta s-a văzut în modul în care Polonia a atras fondurile europene. România a trimis un economist stagiar care are mai multă experiență ca purtător de cuvânt decât ca mânuitor al cifrelor.
"Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit."
Titlul poeziei: Decebal către popor
Autor: George Coșbuc
„Dacă nu lupți pentru ceea ce vrei,
meriți ceea ce ai.”
John C. Maxwell
man alexandru says:
da!!!de exmplu in sua,ministrulbugetului,a fost,guvernator,al FEDERAL REZERVE,iar in romania,slugoiul.,ponta,a desemnat,un gigolo,al unei primarite!!!la ce dracu va mai mirati!!!