FOTO: cotidianul.ro

Klaus Iohannis a picat în literatură ca bomba la Hiroshima

de Maria Diana Popescu, Stuttgart

Cultura şi literatura română se află în pragul unei demult aşteptate revoluţii, generată de super talentul scriitoricesc al preşedintelui Ţării. Să nu fie de deochi! Tace, scrie şi citeşte atunci cînd trebuie să vorbească.

Şi cît de mirific şi nevinovat trăieşte inegalabilul scriitor Werner Klaus Iohannis în lumea laicurilor de pe feisbuc! Cu ce hobby măreţ şi-a cheltuit primele luni de mandat! Bravo! Are sfătuitori, pe cinste, care-l îmbrobodesc nemţeşte. După „Pas cu pas” scoate de sub tipar „Primul pas”, deşi, invers se cădea a fi. Faimoasa scriitoare de origine germană, Anna Seghers editează în anul 1955 o carte exact cu acelaşi titlu, „Primul Pas”. Vine, aşadar, fireasca întrebare: cui aparţine dreptul de proprietate intelectuală asupra titlului? Cine a fost mai întîi? Oul sau găina? Seghers sau Iohannis? Asta, apropo de moda plagiatului. Volumul e deja un best-seller! Ca şi la primul, va fi cod roşu de cumpărători, aduşi, probabil, cu autocarele la stand. Ghinion! Maculatura tot pe oala cu lapte ajunge, în cel mai fericit caz. Sau, poate, se va vinde pe sub mînă, mai ştiţi? Cine sînt cumpărătorii? Cei care pînă în urmă cu cîteva luni habar n-aveau cine e Iohannis, dar au pus ştampila pe el doar ca să nu iasă Ponta. Trăiască feisbook-ul şi „serviciile”! Iar a doua zi, ca nişte mahmuri după o beţie, ştiau despre Iohannis doar că e „unul care a fost primar în Sibiu”. Inutil să ne mai întrebăm cînd are timp să scrie!

Cerem ecranizarea celor două cărţi ale Preşedintelui!

Cărţile publicate de aşa-zisele vedete, politicieni, preşedinţi, sînt scrise de oameni plătiţi special şi nu încape vorbă de valoarea scriiturii. Cum la noi se vinde tot ceea ce este promovat din belşugul iraţiunii, se cuvine să încadrăm cele două cărţi la secţiunea „strategie de marketing”. Cu paşii aceştia nemăsuraţi, sigur o va da în gropi. În afara postărilor pe feisbuc şi a excursiilor externe, preşedintele îşi umple timpul cu iluzia că ar fi scriitor. Fără doar şi poate, a fost ales ca să-şi ridice statui în propriile scrieri, nu pentru a conduce Ţara. N-are aptitudini! Aştept cu mult interes ecranizarea celor două cărţi, de ce nu?, şi un documentar, în serial, pe Discovery Science Channel ori chiar un pui de „Oscar”. Se poartă! Va fi coleg cu Cristian Mungiu şi va duce Ţara în ritm de 234, după dealuri. Aşteptăm şi următoarele volume: „Paşi de melc”, „Di, di, di şi mai la pas”, „Un pas la stînga”, „Un pas înainte şi doi înapoi”, „Cu pas de front, înainte, marş”, spre „Ultimul pas”! Dacă nu s-a găsit nimeni să-i spună pe feisbuc cît de banală este scriitura sa, îi atrag atenţia, în calitate de cititor cu experienţă, că abia aştept momentul în care vreo instituţie culturală servilă să-l şi premieze! Nimic nu schimonoseşte atît de mult ca servilismul! Haideţi să citim împreună un pasaj din monumentalul volum: „Am descoperit, în toamna trecută, o mulţime de rude despre care nici nu am ştiut că există, dar care ne căutau ca să ne consilieze. Am fost cel mai sfătuit politician. Iar sfaturile au crescut în precizie după ce am ajuns la Cotroceni: ce trebuia neapărat să fac sau să nu fac. Acum parcă s-au mai liniştit, pentru că « binevoitorii » au văzut că nu funcţionează”. În faţa unor astfel de inspiraţii crescute în „precizie” şi „binevoire” nu mi-am mai putut stăpîni lacrimile şi am plîns ca un copil! Mă voi prăpădi de plîns, dacă peste cîţiva ani se va da, ca subiect pentru examenul de bac, una dintre celebrele opere ale lui Iohannis! Nu vor fi capabili liceenii să înjghebe o biată analiză pe o aşa măreaţă operă. Dar, ar scoate nişte perle de tot rîsul în lucrările lor, fiindcă materie primă ar avea din belşug. Şi-ar ieşi ceva de rîsu’-plînsu’…

Integral pe art-emis.ro