de Cornel Nistorescu

Ieşirea ţăranilor în câmp, zi şi noapte, la Pungeşti, nu mai arată ca un simplu protest democratic. Are aerul unei ridicări la luptă. Unii sunt chiar tentaţi să compare cu o răscoală. De aici şi până la celebrul 1907 nu pare a fi o distanţă prea mare. Şi totuşi, în ciuda punctelor fierbinţi de pe harta României, răscoala n-a izbucnit. Nici revoluţia. Abia mocneşte de-o revoltă. Deocamdată televiziunile transmit imagini despre o ciudă, despre o mânie ţărănească ajunsă în pragul datului în clocot. Adevărul este că în satele româneşti, mai ales în Moldova, miroase urât a sărăcie. La asta se adaugă şi îmbuibarea ”arendaşilor” politici, gen primarul Mircia Vlasă (PSD), cel care a pus de o afacere mică, achiziţionând un teren pe care Chevron să îşi aşeze o sondă. Peste tot, cei care s-au agăţat de politică căpuşează comunele, instituţiile, comunităţile şi afacerile. Ţăranii şi oamenii simpli pricep din ce în ce mai mult că pentru viaţa şi necazurile lor este din ce în ce mai puţin loc. Nimeni nu-i întreabă, nimeni nu le dă socoteală. Ei numai să plătească, să ţină cârca şi să împingă la marea şi jegoasa hărăbaie a statului român. Folosirea jandarmilor împotriva ţăranilor din Pungeşti are tâlcul ei. Este semnul trufiei guvernanţilor, al serviciilor secrete, al autorităţilor locale. Nu le pasă. Trebuie să-şi rezolve învârtelile. Primarul cu terenul, guvernul – cu americanii, prefectul – cu guvernul de la Bucureşti. Care cum! Nimeni nu consideră că există şi riscul să dea socoteală. Nici măcar la cel prin vot nu se mai gândesc. Important este să le iasă acum. Ca atare, nimeni nu se deranjează să explice, să negocieze sau să convingă. Trimit plutoanele, coloneii, lacrimogenele şi scuturile. Aţi auzit de explicaţiile guvernului Ponta în materie? Aţi văzut-o la vreo emisiune pe Rovana Plumb, cea care ronţăie porumb şi pietre între măsele când se chinuie să bâlbâie o idee? Aţi auzit-o pe ministresa afacerilor de la mediu (şi de prin Dâmboviţa) că ar da curs unei explicaţii? Ce treabă are ea cu spaima ţăranilor stârnită de gazele de şist? Cât o preocupă neliniştea acestora? Cam cât o doare de galeriile romane de la Roşia Montană!? Are cineva un plan de comunicare publică în această situaţie? Toţi au dispărut de pe micile ecrane, inclusiv cei de la Chevron. Nici lor nu le pasă. Ce treabă au ei cu ţăranii care tremură de ceva despre care au auzit că ar fi rău. Doar nu i-or purta pe banii lor prin America!? Chevron vrea să facă profit, nu turism petrolier! Ei au semnat contractul, au primit avizele şi pace bună. Îşi fac calcule şi se uită la ceas. Cred că li se cuvine, mai ales că au aprobarea de la ”stăpânire”. Tensiunea s-a acumulat şi nu este de mirare că la Costineşti, la Pungeşti, la Băile Felix şi pe aiurea oamenii se pregătesc de luptă. Nu prea ştiu ce şi cum, dar fierb şi sunt gata să îşi apere satele şi câmpurile. Se pregătesc de un soi de pază de teama mistreţilor, a autorităţilor, a tătarilor, a străinilor, a haitelor de câini vagabonzi. Parcă s-ar pregăti de ridicat baricade şi de ”plantat” caraule.

Integral pe cotidianul.ro