PD-L

REACȚIE. După ce i-am analizat activitatea din Senat, PDL-istul Radu F. Alexandru se apără și mă acuză de ”uriașă rea-credință”

Senatorul PD-L Radu F. Alexandru

Senatorul PD-L Radu F. Alexandru a reacționat la analiza pe care am publicat-o ieri cu privire la activitatea sa parlamentară din actualul mandat.

Cum era de așteptat, Radu F. Alexandru se apără acuzându-mă pe mine de ”uriașă rea-credință” și ”cunoaștere superficială a procedurilor parlamentare” motiv pentru care îi voi publica dreptul la replică și voi face câteva comentarii:

—– Forwarded Message —–
From: Radu F. Alexandru <rfa1207@yahoo.com>
To: “dantanasa@yahoo.com” <dantanasa@yahoo.com>
Cc: “tanasa.dan@gmail.com” <tanasa.dan@gmail.com>
Sent: Tuesday, November 13, 2012 11:00 PM
Subject:

Dle. Dan Tanasă,

            Articolul și aprecierile dvs. despre activitatea mea parlamentară evidențiază o uriașa rea-credință sau o cunoaștere superficială a procedurilor parlamentare. Prefer să cred în cea de a doua cauză și, ca atare, mă simt dator să vă dau câteva explicații.

            Nu se poate face nici o conexiune între numărul inițiativelor legislative pe care le propui Parlamentului și numărul celor care ajung să fie adoptate, nici măcar atunci când faci parte din grupul parlamentar al coaliției de guvernământ. Calitatea de membru al coaliției de guvernare nu te obligă pe tine, parlamentar, să votezi automat toate propunerile legislative care vin din partea guvernului și nici guvernul, la rândul lui, nu se simte dator să susțină inițiativele legislative ale parlamentarilor. De aici, o sume de dezacorduri care duc la întârzierea punerii de acord a reprezentanților guvernului cu inițiatorul, asta în situația fericită în care se ajunge la un acord. Pe de altă parte, mersul procesului legislativ este extrem de lent, față de numărul mare al inițiativelor legislative care trebuie discutate, fapt ce face ca multe inițiative să ajungă sa treacă de una din cele două camere, dar să nu fie supuse votului final în cealaltă cameră.

            Întrebările și interpelările sunt, de regulă, procedee parlamentare la care apelează parlamentarii opoziției, câtă vreme cei ai puterii au un acces și un dialog direct mai lesne de întreținut decât ceilalți cu factorii decidenți. Ca atare, multele probleme cu care un parlamentar se confruntă, în numele cetățenilor pe care îi reprezintă, nu se rezolvă în nici un caz prin întrebări și interpelări, ci prin discuții insistente, uneori avându-i alături pe cetățenii direct interesați, cu factorii de decizie, din ministere sau alte instituții – lucrul care, în cazul meu, s-au petrecut adesea cu rezultate absolut notabile (oprirea desființării multor teatre, tva pentru actori și scriitori, etc.).

            Nu v-ați oprit atenția pe munca intensă dusă în comisia al cărei secretar sunt și unde nu se întâmplă să se discute un proiect legislativ fără să aduc un număr semnificativ de amendamente.

                              În final, nu pot decât să vă mulțumesc pentru atenția pe care mi-o acordați, dar, vă rog, ca pe viitor analiza pe care o faceți să fie mai aplicată când sunteți atât de atras de postura de om îndreptățit să dea calificative.

                                                                                                    Radu F. Alexandru

Comentariile mele:

1. Analiza mea nu conține opinii personale la adresa domnului Feldman, pe care nici măcar nu îl cunosc, ci o analiză a informațiilor publicate pe pagina oficială de internet a Senatului României;

2. Atâta vreme cât există senatori care au în acest mandat mai multe inițiative legislative adoptate ca legi decât domnul Feldman, a cărui performanță este de doar două legi, argumentele domniei sale în această chestiune nu stau în picioare. Două legi în patru ani când partidul domniei sale a fost la putere reprezintă o bătaie de joc la adresa alegătorilor și nimic nu poate scuza asta;

3. După cum chiar domnia sa recunoaște, interpelările și întrebările nu sunt instrumente la care pot recurge doar parlamentarii opoziției. Nu există nicio prevedre legală în acest sens. Absolut nimic nu îl împiedica pe domnul Feldman ca, pe lângă activitatea la care face vorbire, să ducă și o intensă activitate de interpleare. Slavă Domnului, alegătorii domnisi sale au destule probleme! Motivul pentru care domnia sa nu a apelat la interpelări (ca de altfel mai toți parlamentari puterii, și nu numai!) este pentru a nu deranja puterea din care face parte, ceea ce confirmă dezinteresul domniei sale față de problemele alegătorilor săi;

4. Atâta vreme cât un cetățean banal ca mine are în ultimii patru ani mai multe petiții adresate instituțiilor statului decât are domnul Feldman interpelări mă tem că replica domniei sale îl acuză și mai mult;

5. Îl asigur pe domnul Feldman că, contrat credinței sale, singurul fapt că sunt un cetățean român cu drept de vot îmi dă dreptul să analizez și să opinez cu privire la activitatea domniei sale în Parlamentul României;

6. Parlamentul României este instituția care exercită puterea legislativă. Cu alte cuvinte, menirea Parlamentului și a parlamentarilor este să facă legi. Senatorul Feldman a produs doar două în patru ani! Cred că asta spune multe despre preocuprile domniei sale!



Articole similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Back to top button