Hajdu Gyozo
Scrisoare deschisa
Domnului Victor Ponta, prim-ministru, presedinte al Partidului Social Democrat, copresedinte al Uniunii Social Liberale
De ce dumneavoastra si Guvernul pe care il conduceti nu aplica legile tarii intr-o maniera consecventa, demna de politicieni europeni si conform angajamentelor patriotice ale romanilor cu spirit european in cazul unor evenimente social-politice care reprezinta un pericol atat pentru romani si maghiari, cat si pentru cooperarea interstatala, in cazul unor evenimente fata de care un stat de drept nu poate sa manifeste indiferenta, nici din considerente tactice, nici din punct de vedere strategic si nici din alte motive?
Stimate domnule prim-ministru!
Intrebarea formulata din titlul Scrisorii mele deschise, adresata dumneavoastra, motiveaza, fara echivoc, decizia mea de a scrie aceste randuri primului ministru al tarii noastre. Dar, inainte de a trece la subiect, consider ca, pentru informarea dumneavoastra, trebuie sa fac cateva precizari. Este departe de mine gandul ca, prin aceasta Scrisoare deschisa, sa incerc sa indrept atentia publica asupra literare si culturale.
Timp de aproape 40 de ani am condus singura revista literara lunara a scriitorilor maghiari din Romania, Igaz Szó, publicatie a Uniunii Scriitorilor din Romania, editata la Targu-Mures, si, de peste 20 de ani, sunt presedintele organizatiei nonguvernamentale, non-profit, denumita Asociatia Culturala si de Prietenie “EgyüttImpreuna”, care isi desfasoara activitatea la Bucuresti si promoveaza armonia interetnica. De asemenea, sunt redactorul-sef al publicatiei culturale, bilingve (romanomaghiare) “Együtt-Impreuna”, editata de amintita asociatie.
Timp de 65 de ani, atat inaintea schimbarii regimului din decembrie 1989, cat si in anii ce au urmat dupa revolutie, am fost distins, drept recunostinta pentru activitatea mea scriitoriceasca si literara, cu mai multe premii si diplome de excelenta – si afirm acest lucru fara modestie –, atat in tara, cat si in strainatate. Cu ani in urma, seful statului mi-a decernat o inalta distinctie in stat. De asemenea, am primit multe premii, diplome si recunostinta din partea Primariei sectorului 2, Bucuresti, iar ultima oara am fost distins, de catre Consiliul Judetean Craiova si Primaria orasului Craiova, cu Placheta omagiala “Adrian Paunescu”, cu prilejul participarii mele la un festival international dedicat memoriei marelui poet roman.
Varsta la care am ajuns astazi, nerenuntand nicio clipa la activitatea mea scriitoriceasca si literara, este un cadou atat de mare din partea Destinului, incat nu-mi doresc nicio alta distinctie, recunostinta sau vreo functie. Subliniez din nou: cu aceasta Scrisoare deschisa nu vreau sa focalizez lumina reflectoarelor si interesul public asupra persoanei mele. Am fost, sunt si voi ramane, pana la ultima bataie a inimii mele, un scriitor maghiar din Romania si un patriot roman! Ma voi stradui si in viitor sa lucrez cu onestitate spirituala.
Nu ma voi opri asupra faptului ca, din cauza patriotismului meu roman, declarat in mod deschis, am avut parte – si am in continuare – de o campanie de defaimare din partea unor elemente agresive din Romania si din strainatate ale extremistilor, sovinilor si iredentistilor maghiari. Dar dincolo de aceste aspecte pot sa spun cu sufletul impacat ca, atat in regimul trecut, cat si azi, am facut si fac, in continuare, de o mie de ori mai mult pentru pastrarea si consolidarea identitatii nationale, culturale si lingvistice a natiunii maghiare din Romania, decat majoritatea liderilor UDMR care se bat cu pumnii in piept la forurile Uniunii. Va spun sincer: numai atunci m-as simti bine, daca in sufletul meu ar fi liniste si pace si daca nu ar fi fost nevoie sa va scriu aceasta Scrisoare deschisa! Va rog, nu ma intelegeti gresit: Nu vreau sa fiu mai mare roman si patriot decat sunteti dumneavoastra sau multi alti compatrioti ai mei care sunt din crestet pana in talpi oameni si patrioti romani.
Insa, patriotismul meu romanesc, mostenit de la tatal meu care a fost invatator-cantor reformat -, si care mi-a marcat toata viata, ma obliga ca, in aceasta Scrisoare deschisa, sa ma adresez dumneavoastra in modul cel mai deschis, obiectiv, si sa vorbesc despre lucrurile care nu ma preocupa zi de zi numai pe mine, ci pe multe milioane de compatrioti, care suntem martorii comportamentului inexplicabil al actualului Guvern roman, al forurilor centrale si locale ale Uniunii SocialLiberale, ale autoritatilor competente romane. Cu permisiunea dumneavoastra, ma voi referi doar la cateva exemple, care vorbesc de la sine si fata de care multi din aceasta tara – romani si maghiari, deopotriva – isi exprima nedumerirea lor: Guvernul condus de dumneavoastra a dezaprobat, in mod justificat, reinhumarea scriitorului secui iredentist, horthyst si hitlerist, József Nyirõ. Ceremonia, care a fost organizata cu mare pompa, cuvenita doar oamenilor de stat, a fost savarsita, in final, la Odorheiu Secuiesc, in cadrul unei reuniuni funerare, sub protectoratul presedintelui Parlamentului ungar, László Kövér, si in prezenta scriitorului Géza Szõcs, de origine din Cluj-Napoca, fost secretar de stat responsabil pentru cultura, din Guvernul-Orbán.
Dumneavoastra cunoasteti, cu siguranta, deja faptul ca László Kövér a fost declarat, de catre statul israelian, persona non grata, din cauza organizarii ceremoniei de reinhumare in Romania a scriitorului József Nyirõ, precum si din cauza elogierii acestuia intr-un cadru festiv. Din cauza a tot ceea ce a facut László Kövér in Romania pentru popularizarea unui fascist, a unui criminal de razboi, Israelul nu a fost de acord cu vizita oficiala care urma sa o efectueze presedintele Parlamentului Ungariei in Israel.
Observand decizia ferma adoptata de statul israelian, opinia publica din Romania a inceput sa-si puna intrebari: László Kövér de ce nu a fost declarat persona non grata de catre Guvernul Romaniei si de Ministerul roman de Externe?! Aceasta intrebare, care se mai aude si astazi in randul opiniei publice romane, o voi completa cu o alta intrebare: Ce s-a intamplat dupa ce Guvernul-Ponta a respins reinhumarea lui József Nyirõ? Este incredibil, dar este o trista realitate!
In pofida faptului ca legile Romaniei interzic, categoric, amplasarea unor statui in amintirea fascistilor, criminalilor de razboi sau denumirea strazilor si a institutiilor publice dupa numele acestor criminali, József Nyirõ, aceasta figura fascista, care, in ultima instanta, a fost criminal de razboi, care a decazut pana intr-atata, incat si-a asumat chiar si genocidul nazist impotriva unei rase, care voluntar a fost cu mare entuziasm membru al Parlamentului Furhrerului nazist al cruciatilor, al terorii lui Ferenc Szálasy, care si-asumat, in perioada 1940-1944, in nordul Transilvaniei, dictatura horthysta, fascista, si l-a sustinut, pana in ultima clipa, pe Hitler, a cantat imnuri de slava despre cel mai dezgustator monstru al omenirii si despre armata nazista, germana, care a acoperit in flacari intreaga Europa, are mai multe statui in judetele Harghita si Covasna, au fost denumite strazi dupa numele lui, ba, mai mult, pe cladirea unei scoli de limba maghiara se afla scris numele sau! In fata Europei si a intregii lumi, de ce va asumati si de ce isi asuma Guvernul condus de dumneavoastra acest act rusinos al extremistilor si sovinilor maghiari, aceasta provocare incalificabila?
Targu-Mures, 2013, august
Cu stima, HAJDU GYÕZÕ, presedinte al Asociatiei Culturale si de Prietenie Együtt-Impreuna, redactor-sef al revistei culturale bilingve (romano-maghiare) “Együtt-Impreuna“
Sursa: cotidianul Cuvântul Liber
"Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit."
Titlul poeziei: Decebal către popor
Autor: George Coșbuc
„Dacă nu lupți pentru ceea ce vrei,
meriți ceea ce ai.”
John C. Maxwell
Nache says:
Or mai fi si unii care gandesc corect,ca acest scriitor dar majoritatea ungurilor nu gandesc asa,sau poate e un tertip pe care de obicei ungurii il aplica ori de cate ori au nevoie,se dau cu binisorul sa faca impresie si dupa ce le dai mana libera sa vezi ce fac,de te-apuca toti dracii,ca doar nu avem nimic cu ei pana nu au inceput sa faca figuri prin tara,de parca ei sunt cei mai cei…As vrea sa va prezint o situatie asemanatoare in una din tarile uniunii europene (Slovacia)si nu e singurul stat care i-a atitudine fata de asemenea natii,cu ce ii incurca daca traiesc bine mersi in armonie cu romanii dar ma tem ca altfel stau lucrurile….in sufletul lor nu e chiar asa.Va redau mai jos un material al domnului Colonel (r) prof. Claudiu Aiudeanu:
Slovacia – o ţară europeană demnă şi care trebuie respectată de noi românii
Published By Remus Tanasa On Saturday, July 14th 2012. Under Internațional Tags: Colonel (r) prof. Claudiu Aiudeanu, demnitate nationala, revizionism maghiar, Slovacia, transilvania
Maniera intransigentă, corectă şi europeană în care Slovacia a rezolvat problema neorevizionismului maghiar intern – care ameninţă siguranţa sa naţională – mi-a generat un sentiment de admiraţie totală şi de respect sincer faţă de această ţară. Slovacia dovedeşte Europei şi lumii întregi că, deşi este un stat mic ca teritoriu şi populaţie, posedă o splendidă calitate, specifică numai statelor puternic consolidate ca democraţii, anume aceea a unei impresionante demnităţi naţionale şi prin aceasta că este un stat mare.
Principiul care a generat o asemenea atitudine politică şi naţională a Slovaciei nu este o invenţie a acestei ţări, nici nu a fost descoperit acum după îndelungi căutări, necunoscut zilelor noastre, ci este unul vechi decând lumea şi la îndemâna oricărei ţări care doreşte cu adevărat să-şi apere interesele naţionale fundamentale. A fost şi este un principiu axat pe patriotism, demnitate naţională şi apărarea cu fermitate a intereselor supreme de stat.
Rememorarea câtorva acţiuni întreprinse de statul slovac împotriva neorevizionismului revanşard, şovin şi exclusivist etnic, practicat tenace de Ungaria, se impune pentru noi românii. România este, la fel, o ţintă permanentă a politicii extremist – revanşarde a Budapestei iar atitudinea Slovaciei ne oferă modul în care această ţară a ştiut să contracareze acţiunile respective şi să se protejeze. Un exemplu elocvent în acest sens l-a reprezentat refuzul autorităţilor slovace de a permite, în august 2009, intrarea în ţară a preşedintelui Ungariei, Laszlo Solyom, cu intenţia de a inaugura o statuie a „Sf.Stefan”, în localitatea Komarno, cu concentraţie de etnici maghiari. Refuzul Slovaciei a avut o motivare inatacabilă anume că vizita preconizată coincidea cu împlinirea a 41 de ani de la invazia trupelor Tratatului de la Varşovia, între care şi cele ale Ungariei, în Cehoslovacia. Întrucât nu s-a ţinut seama de anunţul făcut pe canale diplomatice că „vizita nu este binevenită”, Laszlo Solyom a fost oprit la graniţa statului slovac fiind nevoit să facă cale întoarsă; a fost declarat „persona non grata”! Prin această decizie autorităţile slovace au preîntâmpinat organizarea pe teritoriu slovac a unor manifestări cu caracter revizionist, revanşard şi şovin maghiare ce erau preconizate a se desfăşura cu prilejul vizitei lui Slyom. De asemenea, Slovacia a făcut faţă cu succes intenţiei Ungariei de a acorda cetăţenia ungară etnicilor minoritari maghiari de pe teritoriul naţional slovac prin adoptarea de către parlamentul ungar a unei legi în acest sens (mai 2010). Reacţia a fost una la fel de fermă, neezitantă şi perfect legală prin adoptarea legii care prevede că se interzice dubla cetăţenie iar etnicii maghiari care deţin cetăţenia ungară nu pot ocupa funcţii publice în Slovacia. Atitudinea statului slovac, în acest caz, a fost una logică fiind arhicunoscut faptul, probat nu de puţine ori de-a lungul istoriei, că loialitatea nu poate fi împărţită, ea poate fi doar una şi faţă de o singură ţară. Cu atât mai mult cu cât politica Ungariei faţă de Slovacia este una revanşardă, de revizuire a tratatelor de pace, de după Primul Război Mondial, care au consfiinţit crearea statului Cehoslovac şi de realizare a iluzoriei Ungarii Mari! Semnificativă în această situaţie a fost solidarizarea cu Slovacia a lui Vaclav Klaus, preşedintele Cehiei. La fel, în baza aceluiaşi principiu al primordialităţii interesului naţional, autorităţile slovace au implementat regionalizarea respingând organizarea administrativ-teritorială pe criterii etnice, evitând astfel apariţia acelei „mici Ungarii” pe teritoriul său, atât de mult dorite de Ungaria şi subordonate total intereselor acesteia, nu numai în cazul de faţă dar şi în cel al României, Ucrainei, Serbiei, etc., peste tot unde există o minoritate maghiară. Deosebit de consecvent în planul contracarării acţiunilor neorevizioniste, extremiste, revanşarde şi de amestec în problemele sale interne, iniţiate în prezent de Ungaria, statul slovac a interzis desfăşurarea pe teritoriul său, la Komarno, în ziua de 27 iunie 2012, a şedinţei unei comisii a Parlamentului Ungariei. Şi în acest caz, ca şi în altele, Ungaria fidelă „principiului” care guvernează politica sa externă în raport cu ţările pe teritoriul cărora există etnici minoritari maghiari, respectiv amestecul în treburile interne ale acestor state, a intenţionat organizarea şedinţei menţionate fără a consulta, în prealabil, autorităţile slovace. În acest context, mai amintim de faptul că trupa rock Karpatia, din Ungaria, este interzisă pe teritoriul Slovaciei,datorită mesajelor extremiste, şovine, xenofobe, rasiste şi de susţinere a refacerii aşa zisei Ungarii Mari,cuprinse în repertoriul ei. O menţiune se impune, anume că măsurile aplicate de Slovacia, la care am făcut referire, nu au fost criticate de ţările membre ale Uniunii Europene, ele nefiind considerate nici nelegale, nici antidemocrate, nici antieuropene, nici antimaghiare!
Fie şi la o simplă privire este evidentă asemănarea izbitoare a modului de acţiune practicat de Ungaria, în virtutea doctrinei hungariste a neorevizionismului, extremismului, exclusivismului etnic, separatismului teritorial şi şovinismului, în cazul Slovaciei şi României! Toate situaţiile din Slovacia, enumerate mai sus, s-au petrecut copie la indigo în România. Trebuie spus, însă, că în timp ce Slovacia a rezolvat, ferm, logic, fără ezitare, în favoarea sa această situaţie, România, datorită atitudinii de espectativă şi ezitante a autorităţilor statului, a fost umilită şi sfidată de Ungaria! Din această perspectivă, comparativ, vorbim de un stat slovac puternic apărat printr-o demnitate naţională impresionantă şi de un stat român vulnerabil în care această calitate esenţială pare să nu mai existe. Autorităţile ţării mele, România, nu au considerat până în prezent necesar să găsească şi să aplice soluţii la aceaşi problemă. Cu siguranţă că nici nu au fost interesate, în acest sens, dacă este să ţinem seama numai şi de faptul că modelul slovac era aproape şi la îndemână!
Colonel (r) prof. Claudiu Aiudeanu
sara says:
wow…nu cred ca e vreun tertip…omul vrea sa le scape fundul la sclerozatii de extremisti unguri si cred sincer ca vorbeste din suflet; este un intelectual rasat, nu un politician avid de putere sau bani..