Scrisoare deschisă: Mai suntem vrednici de un muzeu naţional?

March 6, 2013 •Muzeul Taranului Roman •Views: 2236

Foto: jurnalul.ro

Foto: jurnalul.ro

Evenimentele generate de proiecția la Muzeul Național al Țăranului Român a unui film cu tematică homosexuală, proiecție din cadrul programului „Luna istoriei LGBT”, și protestul care a anulat-o au stârnit o serie de reacții în mass-media românească și din partea oamenilor de cultură. Prin rândurile de mai jos, ne adresăm celor care simt nevoia păstrării unei minți limpezi în tăvălugul informațional contemporan.

Suntem conștienți că Muzeul Național al Țăranului Român nu este depozitarul unei lumi anacronice, fără relevanță pentru prezent și inutilă din perspectiva viitorului. Precum scria primul ctitor al acestei instituții, Al. Tzigara-Samurcaș, el este proiectat să prezinte „atât traiul zilnic, cât şi viaţa intelectuală şi religioasă a ţăranului”; în el trebuie „să se plămădească viitorul artei românești”. Având în vedere aceste rosturi care i s-au dat, este legitim să ne întrebăm: acest viitor se poate plămădi printr-o siluire a trecutului? Ne ajută să răspundem tot fondatorul Muzeului: „Respectul tradiţiei este incontestabil unul dintre elementele cele mai puternice pentru educarea morală a popoarelor. La ţăranul nostru tradiţia religiei strămoşeşti împlinea, în parte, acest rol în educaţia sentimentală.”

În 1908, Al. Tzigara-Samurcaș a ales ca moto al unui articol de-al său, intitulat „Suntem vrednici de un muzeu naţional?”, versul „În noi totul e spoială, totul e lustru fără bază” din poezia Epigonii, de Eminescu. Nu putem să nu observăm că reacțiile umorale de astăzi provin de la persoane aparținând aceleiași categorii, reflectând conflictul formelor care nu recunosc și nu își asumă niciun fond.

În fapt, evenimentele de la MȚR ar trebui să devină obiectul unei dezbateri culturale de amploare, care să nu fie influențată de acordări, pe sub masă, de fonduri și funcții pe criterii netransparente: dorim o cultură în continuarea tradiției istorice, care să răspundă coerent și în chip specific dezvoltărilor culturale de pe plan internațional? Sau o cultură care să facă tabula rasa de ceea ce a însemnat cultura vernaculară, de la cea tradițională si medievală, la cultura secolului al XIX-lea, cultura interbelică și cea din perioada comunistă, acuzate, pe rând, de obscurantism, de nesincronicitate cu cea europeană, de naționalism, respectiv de colaboraționism, ceea ce ar impune ca în România, în planul civilizației și în cel cultural, să pornim totul de la zero? De răspunsul oamenilor de cultură la această întrebare depinde nu doar starea culturii în viitor, ci și educația tinerei generații, care, fiind mai mult decât o opțiune personală, sunt un act de responsabilitate față de societatea românească din trecut, prezent și viitor, dar și față de civilizația europeană și universală.

Consideram că impunerea, în spațiul cultural, a acestui tip de totalitarism ideologic, prin găzduirea, în incinta Muzeului, a manifestărilor organizate de Asociația ACCEPT, cu acordul Directorului General al Muzeului, Domnul Virgil Ștefan Nițulescu, nu este un răspuns pertinent în cadrul dezbaterii culturale contemporane și va genera proteste similare celui care a avut loc la proiectarea filmului – fiind dreptul unor oameni liberi de a se opune acestui tip de constrângere ideologică. Responsabili pentru această situație sunt doar cei care folosesc dictatul în locul dezbaterii, iar reacția celor care încearcă să rezolve problema fără dialog nu este decât consecința acestui fapt.

Având în vedere istoria recentă a României, atitudinea ACCEPT și cea a Domnului Virgil Ștefan Nițulescu ne amintesc de ușa trântită de către Vâșinski la Palatul Regal în 1945. Acuzațiile nefondate pe care ei le lansează sunt similare celor de la instaurarea comunismului: cei care nu sunt de acord cu noi sunt a priori „legionari”, „fundamentaliști”, „naziști”, „naționaliști”, „huligani” etc. Este simptomatic faptul că, atunci când regimul comunist l-a redenumit, în anul 1953, Muzeul Lenin-Stalin, l-a definit, mai întâi, ca fiind „nazist”, aceeași etichetă care este acum aplicată celor care apără acest spațiu reprezentativ al spiritualității țăranului român și, implicit, al valorilor tradiționale ale neamului românesc.

Horia Bernea spunea despre țăranul român că „ştie, dar nu se poartă cu suficienţă”. Suficiența caracterizează cel mai bine atitudinea directorului de astăzi al muzeului, care nu a sesizat nepotrivirea flagrantă dintre prestația sa și statutul MȚR și nu a înțeles rostul acestui muzeu în peisajul cultural național, european și universal. Reacția domnului Virgil Ștefan Nițulescu, din 22 februarie a.c., care, în locul argumentelor, folosește etichetarea ca mijloc de anatemizare a celor care au protestat în acest caz de inadecvare spirituală, este una a suficienței. Domnia sa nu folosește argumente pentru că nu le are – a se vedea, pentru dezbatere, textele care au însoțit fondarea și refondarea Muzeului (accesibile pe pagina de internet a acestuia: http://www.muzeultaranuluiromanHYPERLINK “http://www.muzeultaranuluiromanhyperlink%20%22http//www.muzeultaranuluiroman.ro/acasa.html%22.HYPERLINK%20%22http://www.muzeultaranuluiroman.ro/acasa.html%22ro/acasa.html”.HYPERLINK “http://www.muzeultaranuluiromanhyperlink%20%22http//www.muzeultaranuluiroman.ro/acasa.html%22.HYPERLINK%20%22http://www.muzeultaranuluiroman.ro/acasa.html%22ro/acasa.html”ro/acasa.html). Acuza de „homofobie”  și apelul la forțele de ordine nu vor fi niciodată argumente valabile într-o dezbatere culturală și identitară, ci semnul unor tendințe autoritariste.

Actuala criză poate fi rezolvată prin dialog numai după ce Domnul Virgil Ștefan Nițulescu își va asuma eroarea prin care a declanșat un scandal public într-un spațiu al profundității și al serenității. Caracterul discreționar al actului său nu se poate ascunde în spatele acuzelor proferate de actualul Director, printre care sunt repetate cele de discriminare sau de deficit democratic. Nu numai că am citit despre rescrierea istoriei și „nouvorbă” în romanul orwellian 1984, dar am și trăit – majoritatea oamenilor de cultură care am depășit vârsta tinereții –, în propria noastră țară, presiunea ideologicului, rescrierea istoriei, alterarea codului cultural, acuza de „deviaționism” de la principiile „democrației populare” etc.

Al. Tzigara Samurcaș întreba, în 1908: „Suntem vrednici de un muzeu (de etnografie –n.n.) național?” Societatea din vremea sa a răspuns „da”, regimul comunist a răspuns „nu”, Horia Bernea și colaboratorii săi au răspuns din nou „da”, după 1990. La începutul secolului al XXI-lea, trebuie să răspundem din nou la întrebarea: „Suntem vrednici de un muzeu național?” Dacă răspundem „da”, atunci nu putem asista pasivi la deturnarea Muzeului Național al Țăranului Român de la rostul său specific în cultura română. Și aceasta nu din ură, cum suntem acuzați, ci din dragoste pentru țăranul român si Tradiție, pentru Al. Tzigara -Samurcaș, pentru Horia Bernea, pentru Irina Nicolau, dar și pentru toți cei ce apreciază valorile care dau viață Muzeului, indiferent de cum se consideră ei.

În sfârșit, însuși muzeul refondat de Horia Bernea și de colaboratorii săi este un răspuns în cadrul dezbaterii culturale de care am amintit: un muzeu fidel și față de tradiție, și față de exigențele contemporane, singurul muzeu din România care a obținut, în 1996, trofeul si premiul de Muzeu European al Anului, acordat de Forumul Muzeului European.

Mai suntem vrednici de el?

Semnează:

Acad. Maria Manoliu, profesor  universitar de limbi romanice, lingvist

Prof. univ. dr. Ilie Bădescu, director al Institutului de Sociologie al Academiei Române

Prof. univ. dr. Radu Baltasiu, Directorul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române
Cristian Mandeal, dirijor

Prof. univ. dr. Pavel Chirilă

Dr. Costion Nicolescu, fost Director de imagine al Muzeului Țăranului Român

Marcel Petrișor, profesor, scriitor, fost deținut politic

Dionisie Stoenescu, medic, fost deținut politic
Demostene Andronescu, scriitor, fost deținut politic

Jacques V. Iamandi, fost deținut politic

Nicolae Mărgineanu, regizor

Prof. univ. dr. Costea Munteanu
Silvia Radu, sculptor

Prof. univ. dr. Gheorghe Ciobanu, profesor emerit, fizician

Prof. univ. dr. Ion Gh. Roșca, rector

Prof. dr. conf. univ. Bogdan Alexandru Voiculescu

Prof. univ. dr. Eleonora Voiculescu

Dr. Emilia Corbu, cercetător ştiinţific, arheolog
Lect. univ. dr. Andreea Bandoiu

Prof. univ. Horea Paștina

Prof. univ. Adrian Pârvu

Prof. univ. dr. Irina Meghea

Asist. univ. drd. Mihai Coman

Dr. Marian C. Ghilea, cercetător

Virgil Vlăescu, doctor în bioetică

Lect. dr. Octavian Gordon, clasicist

Dr. Ovidiu Hurduzeu, scriitor
Răzvan Bucuroiu, jurnalist

Liliana Ursu, scriitoare

Razvan Codrescu, editor și publicist

Tatiana Petrache, traducător

Gheorghiţă Ciocioi, etnolog

Paul Nistor, istoric
Cornel Ciucanu, istoric

Florin Şinca, istoric
Marcel Lutic, etnograf

Laurențiu Dumitru, publicist

Elena Dulgheru, critic de film

Liliana Chiaburu, arhitect

Rafael Udriște, jurnalist

Doina Bâscă, jurnalist

Doina Mândru, critic de artă

Adriana Scripcariu, critic de artă

Ileana Pintilie, critic de artă

Raluca Băloiu, critic de artă

Prof. univ. dr. Constantin Flondor, pictor

Prof. univ. dr. Florin Ciubotaru, pictor

Andrei Rosetti, pictor

Bogdan Vladuță, pictor

Ion Grigorescu, pictor

Emilia Pop, pictor

Mihai Sârbulescu, pictor

Irina Papuc, pictor

Corina Maria Negreanu, pictor

Mircea Roman, sculptor

Călin Vasilescu, sculptor

Dragoș Neagoe, sculptor

Alexandru Papuc, sculptor

Dumitru Bondar, sculptor

Elena Scutaru, sculptor

Alexandra Dorobanțu, arhitect

Militza Sion, arhitect

Cristian Mihu, arhitect

Nina Teodor, sociolog

Victor Ceauşu, profesor de istorie

Prof. univ. dr. Teodor Laurian 

Prof. Univ. Dr. Valeriu Irimescu, membru corespondent al Academiei Române

Conf. univ. dr. Codrina Laura Ioniță

Lect. univ. dr. Puiu Ioniță

Georgeta Irimescu, profesor universitar

Prof. univ., pictor Marin Gherasim

Cosmina Dragomir, profesoară, artist plastic

Dr. ing. Erast Călinescu

Nicolae Mihail Stanca, inginer

Marian Zidaru, sculptor

Dr. Răzvan Constantinescu, șef de lucrări UMF Iași

Amalia Ritivoi, medic

Constantin Ritivoi, medic

Anca Iordăescu, pictor

Sorin Costina, medic

Marius Boca, medic

Roxana Cristian, medic

Sorin Maximeasa, medic

Cornelia Maximeasa, medic

Răzvan Vasiliu, medic

Otilia Vasiliu, medic

Dima Constantin, medic

Adrian Ilie, medic

Paul Teodor, inginer tehnic

Dinu Savopol, inginer

Silviu Nicolae Radu, inginer

Mihaela Nețoiu, profesoară

Olga Andreescu, profesoară

Alexandru Ciolan, editor, lingvist

Iulian Capsali, regizor, publicist

Irina Bazon, filolog, traducător

Dr. Cristina Cânepă, matematician

Dr. Ana Ursescu, matematician

Notă: subscriu acestei scrisori deschise



Tags: , , , , , , , ,

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.

DISCLAIMER Atenție! Postați pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiți aici regulamentul: Termeni legali și Condiții

6 Responses to Scrisoare deschisă: Mai suntem vrednici de un muzeu naţional?

  1. Naftanaila says:

    Iată comentarii despre felul cum s-a distrus un mare muzeu (E vorba de MUZEUL ȚĂRII CODRULUI de la MĂRIUȘ)
    1. pop vlad a spus: 03 octombrie 2012, ora 21:22
    ———————————————————————————————————————
    D-le Rogoz, las-o mai moale. Recunosc ca muzeografii de la Satu-Mare au cam scrantit-o cu bramacul si termopanele expuse ca arhitectura traditionala, dar, ia gandeste-te un pic. De ce sa vedem numai paiul in ochii unora , nu si barna in ai dumneavoastra? Lucrarile de gradul I sustinute la facultatea din Baia Mare sunt cam toate copiate de la un capat la celalalt. Domnul decan Gheorghe Glodeanu a dat zece cu nemiluita mai multor analfabeti pe care-i stiu. Si “gradatii” se mai si lauda cum au practicat metoda copy-paste cu consimtamantul coordonatorului si al presedintelui de comisie. Personal in cate ati fost implicat, ca s-au plagiat cu sutele.
    2. viorel rogoz a spus: 22 septembrie 2012, ora 14:08
    ———————————————————————————————————————
    -D-le Moderator, ca sa nu va mai chinuiti incercand sa extrageti dintre spamuri raspunsul meu dat d-lui Satmareanu, vi l-am trimis si pe adresa de e-mail a redactiei. Sper sa nu-mi raspundeti ca s-a pierdut si acolo. Prin urmare , puteti sa-l postati pe forumul de discutii asa cum e firesc. Au trecut totusi doua zile si noi, internautii, forumistii, suntem impiedecati sa dialogam, din cauza unui informatician incompetent sau distrat care a realizat softul pentru dialog permanent intre cititorii interesati de anumite teme lansate in “Informatia Zilei”. Cine a mai pomenit ca discutiille de pe forumul unui ziar, fie el si ultraprovincial, sa fie expediate in cutiuta cu spamuri…Viorel Rogoz
    Stimate domnule Satmareanu,
    Nu are rost sa folositi metode securiste in alegatiile pe care le faceti in legatura cu acest proiect muzeal. Cel mai bine ar fi sa va semnati cu numele intreg ca sa purtam un dialog pertinent. Probabil nu sunteti din domeniu, dar, din lecturile dumneavoastra in domeniul fascinant al etnologiei, ati retinut cu siguranta cateva idei din lucrarile stiintifice ale unor nume de rezonanta ale muzeologiei romanesti : Ioan Godea, Cornel Bucur, Paula Popoiu, Radu Florescu, Ioan Opris, Cornel Talos, Tiberiu Graur . Toti acesti specialisti de marca au asistat si indrumat in permanenta elaborarea Proiectului “Muzeul Codrului”. Daca vreti, va rog sa ma contactati. Vi-l voi prezenta cu placere. Muzeele etnografice nu se fac in oras si nici in comunele periurbane. Toate reprosurile pe care le faceti cad la o simpla studiere a dosarului elaborat cu talent si multa daruire de regretatul arhitect Emanuel Vasvari (“Petrut”), profesor, printre altele, la Instititutul “Mincu”, titular al cursului “Muzee etnografice in aer liber”. Muzeul avea si o zona activa (alaturi de cea contemplativa a muzeului propriu-zis!). Erau proiectate acolo ( pe malul unui lac adunat din apele Vaii Seciului) si casute codrenesti acoperite cu snopi de secara , dar cu toate dotarile vietii moderne ingenios mascate de interioare codrenesti asa cum se puteau vedea candva in satul Marius.Oamenii din zona ar fi profitat din plin de prezenta acestui obiectiv turistic. Va ofer un singur exemplu: magiunul romanesc produs dupa metoda taraneasca intr-un singur loc din Romania se vinde la hypermarketul “Real ” cu 1 milion kilogramul (100 roni). Va asigur ca mariusenii sunt maestri in fabricarea , la caldare, a acestui aliment deosebit de pretuit in Occident.
    Despre crimele pe care le-au comis culturnicii judetului, introducand cladiri din beton si termopan, din bramac si tabla zincata, intr-un muzeu care trebuia sa reflecte o veche civilizatie a lemnului, dumneavoastra nu amintiti nimic. Ma faceti pe mine neghiob pentru ca mi-a trecut prin cap ideea infiintarii unui muzeu etnografic intr-unul dintre cele mai sarace , dar si mai arhaice tinuturi romanesti. Investitia era fezabila. Ministerul Culturii manageriat de Andrei Plesu si-a dat acordul. Episcopia Maramuresului si Satmarului a acceptat ideea mea de a construi o manastire din lemn sus la Iertasu’ lui Bolos, in Padurea Vladiciei, langa Cetatea Pintii, ca intregul muzeu sa ramana pentru vesnicie sub semnul sacrului. Si , iata , d-le Satmareanu, din cauza unor pseudospecialisti, a unor minti bolnave, in final , ce a iesit. Cum ziceam, vazand batjocura, arhitectul Vasvari se rasuceste in mormant. Astept sa ma contactati (tel 0748132021) Cu respect, Viorel Rogoz
    3. viorel rogoz a spus: 22 septembrie 2012, ora 12:13
    ————————————————————————————————————
    Ieri, pe la ora 15, 45′, am postat raspunsul pentru domnul Satmareanu. Era un raspuns succint si civilizat . S-a schimbat si data, au trecut ceasuri suficiente pentru ca Biroul de Cenzura al “Informatiei” sa buchiseasca slovele mele si sa inteleaga ca tot ce spun e in termeni urbani, chiar daca insist asupra incompetentei si iresponsabilitatii activistilor de la Cultura Satmareana care au pus termopane si bramac in interiorul Muzeului Codrului, un muzeu etnografic reflectand o civilizatie a lemnului intr-un tinut care prezinta real interes pentru cercetatori si turisti. Peste cate zile o sa-mi postati pe forumul de discutii raspunsul absolut necesar ?
    4. Vasile Nechita a spus: 22 septembrie 2012, ora 12:10
    ————————————————————————————————————
    pentru dl Viorel Rogoz
    Nu-i vorba de niciun compartiment de cenzura, ci de faptul ca unele comentarii intra la SPAM, astfel ca e necesar sa fie preluate si redirectionate pentru a putea fi citite. Dar nu urmareste nimeni continuu comentariile pentru a le redirectiona instantaneu…
    Prin urmare, este vorba de motive de ordin tehnic, nu de cenzura, asa cum interpretati dvs.
    5. viorel rogoz a spus: 21 septembrie 2012, ora 19:05
    ————————————————————————————————————
    Cu 4 ore in urma i-am dat un raspuns politicos d-lui Satmareanu. Am avut aceeasi neplacuta surpriza. Dupa cat timp de la postare comenteriile trec de la Compartimentul de Cenzura pe forumul de discutii? Viorel Rogoz

    6. satmareanul a spus: 20 septembrie 2012, ora 16:56
    ————————————————————————————————————
    Uite ca abia acum dau si eu de aceste comentarii si, cunoscand destul de bine starea lucrurilor o sa ma bag in discutie. D-le Rogoz, dv v-ati pus vreodata problema valorificarii acestui muzeu in aer liber de la Marius? Va dati seama ca ati gasit un teren neutilizat asa cum sunt mii asemenea in tara romaneasca si ati visat intr-o noapte ca s-ar putea face acolo un muzeu(ca deh, dv si asa n-aveati unul fata de ilustrii colegi pe care-i enumerati intr-un comentariu de aici) si v-a lovit damblaua ctitoririi sale? Cum justificati dv crearea unui astfel de muzeu la peste 40 de km de un oras mai rasarit si situat intr-o zona in careumbla numai ursii si alunecarile de teren? Stiti ce ati realizat cu paranoia dv? Ati dat ocazia unor smecheri de prima mana, cum a fost Ciubota, sa arunce pe nimic banii de la buget, intr-o perioada in care mii de romani ramaneau pe drumuri din cauza pierderii locurilor de munca. Si acum va treziti vorbind din groapa paranoica in care va scaldati.
    7. Un prof. a spus: 06 septembrie 2012, ora 12:44
    ————————————————————————————————————
    Dar bine, D-le Rogoz, nu raspunde nimeni pentru banul public si nici pentru incalcarea proiectului si falsul ordinar? Domnii George Vulturescu, Adrian Stef, Valer Marian, Felician Pop, Liviu Marta, d-na Lobont Puscas, “doctorita ” in arhitectura monumentelor de lemn din Codru, fostul consilier George Achim, Toth Zoltan etnograful muzeului, directorul Ciubota, Preasfintitul Iustinian, I.P.S. Bartolomeu Anania si succesorul Andrei Andreicut, ministrii care s-au perindat la cultura: Andrei Plesu, Salcudeanu, Sever Mesca, Ioan Timis, Puiu Hasotti, chiar nimeni nu raspunde?
    8. viorel rogoz a spus: 06 septembrie 2012, ora 07:11
    ————————————————————————————————————
    CULTURA SĂTMĂREANĂ A NĂSCUT UN AVORTON
    -Muzeul lui Pește-
    D-le Marian, abia azi, cand am datele certe, pot posta un comentariu, dacă nu în completarea, cel putin paralel cu al dumneavoastra. Mi s-au confirmat zvonuri care, atunci, cand mi-au izbit lobii urechilor, m-au năucit. Se știe că “Proiectul Măriuș”, in perioada romantică postdecembristă, a-nflorit.( A-nflorit, dar n-a legat. Fiindcă mama lui, Cultura, s-a scăpat de-a avortat.) Inițiativa mea a generat, prin ani, multe colocvii sterile și speech-uri sforăitoare. Iar, în ultimul timp, m-au asaltat tot felul de alerte panicarde, una mai hacana decât cealaltă. Folclor mi-am zis, folclor… Și folclor ar fi rămas pe vecie, de nu s-ar fi ținut zilele acestea, cu surle și chimvale, onoranta serbare a Sfințirii. Ura! îmi strigam…Uraa! Planul meu a prins viață. Numai că jubilația nu a durat. Dezmeticindu-mă din delir, am rămas pironit, cu privirea spre însoritul pridvor. De ce fotograful o fi tăiat din cadru tocmai acoperișul, scutul și fala casei, argumentul irefutabil că monahii și satul sunt mândri de opera lor? Sămânța îndoielii a fost întărită și de faptul că nu mult înainte trecusem printr-un alt groaznic
    frison. Văzusem, la televiziunea locală, o scenă ce-mi evoca cu dizgrație un posibil nou Babilon. O spicheriță frumoasă, își transmitea, surescitată, reportajul despre un eveniment aproape monden: întâmpinarea, de către arhimandritul egumen, preot iconom stavrofor, a pelerinilor de onoare, politicieni de tot soiul, sosiți la Mănăstirea Măriuș ca să sacralizeze praznicul cu sfințenia lor. Mi-am pus ochelarii din vremea eclipsei. Ce vedeam era de-a dreptul amețitor. Se făcea că bisericuța din lemn strămoșească, așezată la cota cea mai înaltă a muzeului ce urma să-i dăruiască ținutului dintre păduri un multrâvnit viitor, dispăruse din cadru. Și în locu-i apăruse umbra Sfântei Sofia, o adevărată mecă creștină, râvnită a fi atinsă măcar o dată în viață de către orice umil muritor. La Măriuș însă, zidul, betonul, tabla zincată și termopanul subminaseră unica șansă de izbăvire a prostitului codrenesc popor. Ce ar putea admira turistul din u.e., din u.s.a, japonez sau chinez, când ar descoperi cu oroare aculturația sterilă izvorâtă din mintea unui maimarbașa oligofren? Iar acum, căsuța din Pomi sau Bicău violată de acoperișul italian, cărămiziu și posac! (“Spune-i acoperișului pe nume: BRAMAC!”). În amintirea zilelor febrile când am gândit împreună proiectul, a simpozioanelor și sesiunilor științifice la care l-am prezentat, regretatul Emanuil Vașvari, astăzi, tresaltă dezamăgit în mormânt.
    9. viorel rogoz a spus: 16 august 2012, ora 21:16
    ————————————————————————————————————
    O sa trimit zilnic acest raspuns unui “cititor’’, pana il postati!
    Domnule cititor,
    Pe studentii mei nu-i obliga nimeni sa-si cumpere revistele. Daca o fac , e spre binele societatii prezente si viitoare. Din nefericire, avem o generatie debusolata, disperata, cu sanse minime de a gasi un post in domeniul cercetarii pentru care s-au pregatit, unii pasionati, altii din dorinta de a-si spori colectia de diplome. Din publicatiile mele vor intelege mai usor de ce destinul e atat de nedrept cu ei si cine sunt securistii care au pus stapanire pe aceasta tara dupa ’89. In timp ce studentele mele , unele cu o pregatire de exceptie, ajung sa faca 8 ore pe zi copii xerox ,pentru 700 roni pe luna, fostii colonei si generali de securitate , ofiteri care au au frant destine, au trimis oameni in puscarii sau , horribile dictu, i-au facut sa dispara pe vecie, incaseaza chiar si 10000 roni pe luna. Am argumente. Iti propun sa citesti numarul urmator din “Acolada”. Prof. Rogoz
    10. Gheorghe Marian a spus: 16 august 2012, ora 17:21
    ————————————————————————————————————
    Neimplicarea lui Viorel Rogoz in finalizarea acestui grandios proiect este scandaloasa!Inca o data se dovedeste ca reteaua securista functioneaza perfect si oameni care ar merita macar sa li se recunoasca initiativa raman pe dinafara si fel de fel de terchea berchea sunt prezenti ,insusindu-si intr-un fel munca si ideile altora,doar e la moda copiatul de doctorate si de licente!Dl prof.Gheorghe Achim ar putea lamuri lucrurile,ehei….Fara indoiala ca sunt o multime de oameni implicati in acest proect de la Octavian Petric la Adrian Stef pana la dl primar din VAlea Vinului,spre cinstea lor!Muzeul Judetean ca o instituti ce se ocupa cu consemnarea faptelor asa cum subt ,in succesiunea lor istorica era obligatoriu profesional si moral sa stiti rolul exact al initiatorului acestui “miracol” si sa ii dati cinstea si onoarea ce i se cuvin!Nu este asa dele Marta?Nu este bine ce faceti dle Marta,nu e bine deloc!
    11. Alex; a spus: 16 august 2012, ora 14:53
    ———————————————————————————————————–
    (pt. oliver)
    Tie tata aceste figuri niciodata nu tiau spus nimic,numai gasca chiorului iti spun.
    12. noi a spus: 16 august 2012, ora 14:18
    ———————————————————————————————————
    Atunci bombonel petrik ce cauta acolo?
    13. oliver a spus: 16 august 2012, ora 12:54
    ————————————————————————————————————
    Un sobor de preoti , panglici taiate , aceleasi figuri zambind tamp spre fotografi ….. nu mai imi spun nimic .Si , of course , Aureeeel Tamaaaas !
    14. sm a spus: 16 august 2012, ora 09:19
    ————————————————————————————————————
    Serios? Tigla ceramica profilata? Casa traditionala?
    15. viorel rogoz a spus: 16 august 2012, ora 03:47 Pentru o mai buna intelegere , cititi cele doua postari facute in ziua cand primarul a anuntat ca a primit de la C.J. bani pentru a monta o casa in Muzeul Codrului.
    Viorel Rogoz a spus: 10 noiembrie 2010, ora 14:20
    ————————————————————————————————————
    Intr-adevar, am informatii pretioase pe tema zidirii Muzeului. Ideea infiintarii lui am lansat-o in 1990. Am inceput naveta Satu-Mare-Bucuresti, pentru obtinerea de avize si fonduri guvernamentale. Am efectuat o periegheza in zona si am achizitionat, pe bani publici, primele constructii cu valoare etnografica incontestabila. Mi-au fost alaturi specialisti de marca ai domeniului (Radu Florescu, Ioan Opris, Cornel Talos, Ioan Godea, Cornel Bucur, Paula Popoiu) pe care i-am invitat in repetate randuri la Satu-Mare. Mi-au fost alaturi fii ai satului precum Ioan Matos, Coriolan Silaghi. Am gasit intelegere la ministrul Andrei Plesu, iar adjunctul sau, Horvath Andor, s-a deplasat personal in judet spre a se convinge de fezabilitatea ideii. In 1992, dupa cateva mineriade, kultura heraus. Politizarea culturii a devenit evidenta. Coalitia FSN-PMR isi numea deja specialistii in diversele domenii. Mi-au promis avansare, mi-au dat un titlu mai mare, acela de Sef peste toata Cultura Judetului. Doar atat ca mi se cerea sa fur si sa mint. Sa pun oamenii pe drumuri, sa le promit un viitor luminos, sa-mpart fonduri dupa criterii perverse, clientelare. A fost momentul in care mi-am luat talpasita. Am parasit sistemul. Cultura devenise deja, sub Ion Iliescu, un fel de nimica. Si evolutia a fost atat de spectaculoasa ca toate proiectele care pe vremea aceea stateau in picioare, astazi sunt greu de gasit chiar si prin prafuitele dosare.
    L-am sunat pe primarul din Vale, mai an, cand proliferau peste tot fondurile europene destinate realizarii unor mari proiecte culturale. S-a aratat entuziasmat. Avea nevoie de bani ca de aer curat. Numai ca au trecut doi ani si dumnealui, la intalnire, inca nu s-a prezentat. E posibil sa fi vizitat de atunci cele patru parcuri nationale din Insula Sulawessi, sa fi primit binecuvantari in direct de la Papa, dar, prin cenusiul Satmar, inca nu s-a aratat. Si totusi, cineva s-a-ndurat si i-a dat bani de-o casa. De facea un proiect eligibil, prin Cultura 2000, muzeul ar fi fost demult terminat. Prof. Viorel Rogoz

    Matus-un fiu al satului Marius a spus: 10 noiembrie 2010, ora 02:34
    ————————————————————————————————————

    I.Matus:
    Ideea acestui Muzeu al Codrului apartine profesorului dr. Viorel Rogoz (tel. 0748132021). Cei de la Muzeul Judetean ar trebui sa-l contacteze. Are, cu siguranta, multe materiale si informatii despre Institutia de Cultura pe care a initiat-o. Daca Primaria din Valea Vinului n-ar fi obtinut fondurile necesare zidirii, Muzeul ar fi ramas un mit, legenda unei idei.
    ————————————————————————————————————Un articol apărut în „Informația zilei” dezvăluie că proiectul de miliarde al Muzeului Țării Codrului a ajuns pe mâinile unor tarați . v.articolul :
    Muzeul Marius are 18 case taranesti din zona Codrului
    Una dintre dorintele celor care conduc destinele comunei Valea Vinului este si aceea de a infiinta in satul Marius un muzeu in aer liber. Pentru inceput se vrea amenajarea lui pe o suprafata de cinci hectare de teren, ca mai apoi in timp pe 30 de hectare. Locul a si fost deja stabilit, si anume in apropierea manastirii existente in aceasta localitate, un loc pitoresc, inconjurat de padure.Un prim pas in amenajarea lui s-a facut odata cu achizitia unui numar de 18 case vechi taranesti din zona …citeste toata stirea în “Informatia Zilei” ,Satu Mare, Joi, 17 Septembrie 2009, ora 14:57 Sursa: Informatia Zilei Satu Mare Articol citit de 194 ori ———————————————————————————————————————
    Un important personaj implicat in deturnarea fondurilor alocate Muzeului Măriuș:
    2 Responses to “Vulturescu”
    1. Viorel Rogoz
    aprilie 25th, 2011 at 13:26
    Da, am intrebat despre identitatea sursei “S3″, CARE TOARNA IN DOSARUL “Poetul”, dedicat, de cuvioasa institutie a TOVARASEI COLONEL CLAUDIA VULTURESCU, poetului Radu Ulmeanu. A depus cerere de deconspirare si fericitul posesor al sus amintitului D.U.I. Însă, peste toate, o tăcere dubioasă se depune. Lui George Vulturescu i s-a conferit, între timp, o medalie, de către șeful partinic Traian Băsescu, si un certificat de bună purtare de pe la C.N.S.A.S. A fost decorat probabil pentru cele 60 de monumente de arhitectură veche țărăneasca ,achizitionate, cu ani in urma, pe banii contribuabilului roman, miliarde, pe care, rămase acolo, “in situ”, le ninge si le plouă, pe dinăuntru si pe dinafară. Timpul le distruge. Vremea vremuiește. Iar directorul culturii, cel mai longeviv din țară, merge, vine, chefuiește. Aflați mai multe din numărul 4 al revistei “Acolada” (vezi: < Nord-Est (secondat de securista lui colonelă) s-a afirmat. Iată-l pe vânătorul de sconcși (Laszlo Alexandru), amirosind pestilențele desfundate în ediție princeps de revista „POESIS”: (vedeți, dacă mai apucați și dacă vă descurcați, revista crepusculară „Tribuna”, în ediție populară online!). E de mirare că a-vidul de publicitate Laszló își încheie maledicția cu o anatemă prevestitoare: „Cine zice-așa să i se-arate!” Păi, George Vulturescu zice, într-un „J’ACCUSE!” furibund în urma căruia a ieșit cu revista pătată. Și nici obrazul, atât cât mai are, nu mai exprimă o figură întrutotul imaculată…Așteptăm siderați deconspirarea de către C.N.S.A.S. a sursei S3 din D. U. I. , o bubă malignizată, pritocită de Instituția Răufamată a securistei-soții, unui fioros dușman al Poporului: Radu Ulmeanu .

    • Seucan says:

      Un comentariu la “Muzeul Țării Codrului” de Ovidiu Mortan

      viorel rogoz
      joi, 3 octombrie 2013

      D-le Mortan, mă bucur că , după 23 de ani, un tânăr reporter îi ia la întrebări pe stricătorii de cultură de la Satu-Mare. Vă propun să dați publicității proiectul acestui nenorocos muzeu. Ideea mea a fost agreată de toată floarea muzeografiei românești. Prefectura, prin ing.Cornel Morar, codrean și d-lui, născut la poalele Măriușului, s-a implicat intervenind la toate forurile cu putere de decizie în zidirea Muzeului. Ce mi-aș fi dorit? Implicarea viețuitorilor călugări la amenajarea spațiului muzeal activ și contemplativ. Când am fost la Rohia, cu o delegație de săteni, să-i cer Prea Sfinției Sale Iustinian Chira sămânță de călugăr , din soiul celor iubitori de cultură, cu dragoste pentru folclor și cu știință de carte, ni s-a promis că, aducându-l acolo pe Gherontie Nergheș, dezideratul nostru va fi ca și împlinit. Cuviosul monah crescuse la umbra lui Nicolae Steinhardt. Astăzi , când mă uit la zidurile monstruoase ce adumbresc bisericuța de lemn, la tot felul de abateri inepte,de la proiect, mă cutremur. Oamenii ăștia, că sfinți nu-i mai pot numi, chiar sunt goi pe dinăuntru? Onorata conducere a bisericii nu le-a atras atenția că, într-o lume sufocată de asfalt și alienare, funcția culturală a mănăstirilor românești e o soluție de salvare a vechilor ținuturi amenințate și ele de abandon, de aculturație, de globalizare. Ce pot să vadă turiștii în Codru? Ei au venit să regăsească vechea civilizație a Europei. Și noi le oferim kitsch-uri atât de agresive , că, a doua oară, niciunul ne ne mai trece hotarul. Ce să le spun specialiștilor antropologi, etnologi, etnografi, când pleacă dezamăgiți de halul în care au regăsit civilizația bătrânului nostru continent, încremenită de 2500 de ani, cum ziceau ei, până mai ieri, la noi, pe dealurile Codrului, prin văile și munții Maramureșului

    • Seucan says:

      Un comentariu la “Muzeul Țării Codrului” de Ovidiu Mortan

      viorel rogoz
      joi, 3 octombrie 2013

      D-le Mortan, mă bucur că , după 23 de ani, un tânăr reporter îi ia la întrebări pe stricătorii de cultură de la Satu-Mare. Vă propun să dați publicității proiectul acestui nenorocos muzeu. Ideea mea a fost agreată de toată floarea muzeografiei românești. Prefectura, prin ing.Cornel Morar, codrean și d-lui, născut la poalele Măriușului, s-a implicat intervenind la toate forurile cu putere de decizie în zidirea Muzeului. Ce mi-aș fi dorit? Implicarea viețuitorilor călugări la amenajarea spațiului muzeal activ și contemplativ. Când am fost la Rohia, cu o delegație de săteni, să-i cer Prea Sfinției Sale Iustinian Chira sămânță de călugăr , din soiul celor iubitori de cultură, cu dragoste pentru folclor și cu știință de carte, ni s-a promis că, aducându-l acolo pe Gherontie Nergheș, dezideratul nostru va fi ca și împlinit. Cuviosul monah crescuse la umbra lui Nicolae Steinhardt. Astăzi , când mă uit la zidurile monstruoase ce adumbresc bisericuța de lemn, la tot felul de abateri inepte,de la proiect, mă cutremur. Oamenii ăștia, că sfinți nu-i mai pot numi, chiar sunt goi pe dinăuntru? Onorata conducere a bisericii nu le-a atras atenția că, într-o lume sufocată de asfalt și alienare, funcția culturală a mănăstirilor românești e o soluție de salvare a vechilor ținuturi amenințate și ele de abandon, de aculturație, de globalizare. Ce pot să vadă turiștii în Codru? Ei au venit să regăsească aici, impietrita, vechea civilizație a Europei. Și noi le oferim kitsch-uri atât de agresive , că, a doua oară, niciunul ne ne mai trece hotarul. Ce să le spun specialiștilor antropologi, etnologi, etnografi, când pleacă dezamăgiți de halul în care au regăsit civilizația bătrânului nostru continent, încremenită de 2500 de ani, cum ziceau ei, până mai ieri, la noi, pe dealurile Codrului, prin văile și munții Maramureșului

  2. Aurelia Ionescu, cercetator stiintific, fizician says:

    Subscriu acestei scrisori deschise.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Send this to a friend
Salutare! Cred că asta te-ar putea interesa: "Scrisoare deschisă: Mai suntem vrednici de un muzeu naţional?"! Acesta este linkul: https://www.dantanasa.ro/scrisoare-deschisa-mai-suntem-vrednici-de-un-muzeu-national/