În numele dreptului la educaţie în limba maghiară, în şcolile din Oradea se produce, pe tăcute, o segregare demnă de America anilor ’60, unde negrii nu aveau ce căuta sub acelaşi acoperiş cu albii. Culmea “democraţiei”, însă, la noi discriminată devine majoritatea!

O asemenea situaţie a descoperit BIHOREANUL într-o şcoală din plin centrul Oradiei, unde elevii români nu mai pot folosi aceeaşi toaletă cu colegii maghiari, iar pentru a lua prânzul trebuie să “migreze” la o altă instituţie, căci doar copiii maghiari au propria sală de mese în localul unde învaţă.

Dincolo de aceste situaţii jignitoare, BIHOREANUL a descifrat şi mecanismul prin care, cu o tenacitate de invidiat, liderii maghiari determină “inventarea” de şcoli exclusiv pentru această etnie. Întâi se mută de la diverse şcoli din oraş la una singură mai multe clase maghiare, până când acestea devin majoritare, iar cadrele şi părinţii votează ca ea să devină şcoală exclusiv maghiară. Apoi, invocând numărul mare de elevi, noua şcoală astfel înfiinţată cere mai multe spaţii, chiar dacă în celelalte şcoli etnice ele sunt excedentare.

În tot acest timp, elevii români se înghesuie în şcolile rămase, iar municipalitatea se alege cu o nouă povară. Căci, din banii tuturor orădenilor, indiferent de naţionalitate, Primăria trebuie să achite chirii bisericilor maghiare ce revendică imobile şcolare. Şi pe care, cum le obţin, le şi transformă imediat în – aţi ghicit! – şcoli maghiare.

De la “coabitare”…

Relaţiile de prietenie şi bună vecinătate dintre Colegiul Naţional Mihai Eminescu şi Şcoala Szacsvay Imre (primul situat pe strada Roman Ciorogariu, cea de-a doua aflată pe strada paralelă, Eminescu) sunt pe punctul să explodeze. Motivul? Cele două unităţi “se bat” pentru o aceeaşi clădire cu patru săli de clasă din strada Stânişoarei.

Şcoala Szacsvay, înfiinţată ca gimnaziu exclusiv maghiar prin desfiinţarea în 2011 a Şcolii Generale George Coşbuc, susţine că imobilul i se cuvine întrucât el a aparţinut Şcolii Coşbuc. De cealaltă parte, liceul îşi afirmă dreptul la clădire fiindcă în urmă cu doi ani a încorporat clasele româneşti evacuate de la proaspăta Szacsvay, pe care nu le putea înghesui în sediul principal din strada Ciorogariu, dar şi pentru că aici funcţionau, ca şi acum de altfel, trei clase româneşti şi doar una maghiară.

“În anul şcolar 2011-2012, convieţuirea dintre români şi maghiari a fost fără probleme”, spune una dintre învăţătoarele care îşi desfăşoară activitatea pe strada Stânişoarei. La acea vreme, explică femeia, Inspectoratul Şcolar atribuise clădirea Colegiului Eminescu, iar conducerea liceului a primit aici, pe lângă clasele primare româneşti, şi una maghiară, tot din ciclul primar.

Integral pe ebihoreanul.ro

Tweet