“ROMANII AR TREBUI SA ISI SPUNA DESCHIS PAREREA DESPRE AUTONOMIA ASA-ZISULUI TINUT SECUIESC”

Interviu cu prof. univ. dr. IOAN SABAU POP

– Domnule profesor, ati fost unul dintre martorii directi ai evenimentelor din martie 1990, din Targu-Mures. Va rog sa va reamintiti care au fost incidentele care au precedat acel “Martie negru”?

– Cred ca sintagma de “Martie negru” nu este potrivita. Eventual “Martie verde si rosu”, avand in vedere semnele evidente de bolsevism neo-belakunist, dublat de actiunile dusmanoase iredentiste ale spionajului unguresc, care s-au agatat violent de acest moment pe care l-au produs cu scopul de a dezmembra Romania, prin ruperea Transilvaniei sau, cel putin, prin aducerea trupelor din “Castile albastre”, asezate pe arcul carpatic si al Muresului Superior. Evenimentele din anii 1988 – 1989, abreviate de intalnirea de la Malta, unde s-a pus la cale geopolitica Rasaritului european, au fost considerate de Ungaria si organizatiile ungurilor de pretutindeni un moment important pentru revendicarile teritoriale, pentru politica de realizare a Ungariei, pentru zadarnicirea si revizuirea unor tratate de dupa cele doua razboaie mondiale, in ce ne priveste Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920.

Preludiul unor actiuni dusmanoase era elocvent. Statul roman si romanii erau in mare primejdie, prin uneltiri si metode readuse in contemporaneitate din Evul Mediu. Era cat se poate de clar ca evenimentele din Decembrie 1989 nu erau in folosul comun al comunitatilor nationale traitoare pe teritoriul Transilvaniei. Crimele savarsite in judetele Harghita si Covasna (Targu-Secuiesc, Odorhei, Sovata etc.) impotriva unor romani, trecerea la pretinse “actiuni civice” de amploare foarte bine orchestrate faceau sa fie clar pentru oricine ca lucrurile vor scapa de sub control. Autoritatile, asa provizorii cum erau ele, trebuia sa actioneze. Nu s-a intamplat asa. Puterea provizorie, in frunte cu Ion Iliescu, dadea semnale de indiferenta, dar mai ales de tradare. In aceste conditii, noi, romanii, trebuia sa ne organizam. Asa a aparut Uniunea Vatra Romaneasca (UVR), luarile de pozitie publica ale unor fruntasi romani, periplul delegatiei pe la autoritatile centrale de atunci, fara rezultate in planul unor masuri. Din scenariile “revolutiei” romane, doua lucruri nu au fost anticipate: faptul ca apare U.V.R. si apoi PUNRT – Partidul Unitatii Nationale al Romanilor din Transilvania. Forta si hotararea lor de actiune i-au descumpanit pe dusmanii romanilor, aici fiind vorba de UDMR si de cei care erau in spatele actiunilor antiromanesti. S-au facut delegatii, s-au redactat memorii si, mai important, am inceput sa ne organizam si sa vada oamenii ca existam. Asteptarea a fost imensa si, totodata, plierea populatiei romanesti, care a simtit pericolul, in jurul catorva oameni curajosi, a fost cat se poate de participativa. In ordine rezumativa, a fost intalnirea de la Biblioteca si Teatru (cunoscutul “grup de la Biblioteca”), urmata de o grupare intre mai multe initiative, la Trustul de Constructii, apoi la Sala festiva a Liceului “Al. Papiu Ilarian” si prin marea adunare de la Sala Polivalenta – din 8 februarie 1990, in continuare, lucrurile se cunosc, cu participare peste asteptari.

Spaimele si speranta erau foarte mari, facem parte din generatia care stie, unii chiar pe viu, de genocidul savarsit impotriva romanilor din partea ungurilor, in timpul pretinselor ocupatii horthyste, in mare parte reeditate in decembrie 1989, ianuarie 1990. Pericolul era vizibil si relatiile dintre oameni – bune si echilibrate pana atunci s-au degradat brusc, din cauza atitudinilor, pretentiilor si comportarilor revansarde ale fratilor nostri unguri. Mai mult, deja cumpanea o mare responsabilitate pe umerii celor care au renascut spiritul redesteptarii nationale. Imediat dupa evenimentele din Decembrie 1989, maghiarii s-au organizat in Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania (UDMR), avand ca obiectiv, mai mult sau mai putin declarat public, crearea unei enclave etnice in inima Transilvaniei si, in final, ruperea Transilvaniei de Romania. De aici, au inceput provocarile pentru comunitatea romaneasca din judetul Mures si actiunile dusmanoase indreptate impotriva acesteia, si nu numai, in ceea ce prive ste separarea scolilor, liceelor si Universitatii de Medicina si Farmacie, pe criterii etnice (de exemplu, Liceul “Alexandru Papiu Ilarian” sa fie cu predare in limba romana, iar Liceul “Bolyai Farkas”, exclusiv cu predare in limba maghiara), motiv pentru care elevii si studentii maghiari au intrat in greva si au inceput sa manifesteze prin oras. Elevii si profesorii romani din liceu au fost pur si simplu alungati, fara nicio lege sau regula. In riposta, au inceput sa manifesteze si elevii si studentii romani si s-a infiintat Uniunea Vatra Romaneasca, avand ca scop declarat apararea integritatii teritoriale a Romaniei, prin recunoasterea, fara rezerve, a existentei Transilvaniei la pamantul strabun romanesc, consfintita prin actul istoric de la 1 Decembrie 1918, recunoasterea si folosirea limbii romane, ca singura limba oficiala de stat in toate domeniile de activitate, fara a impieta sau ingradi folosirea limbii materne de catre minoritatile nationale conlocuitoare, fata de care sa se manifeste toata grija, intelegerea si respectul. Tensiunile au continuat sa se amplifice, statuia lui Avram Iancu a fost profanata, iar inainte de Ziua Nationala a Ungurilor de Pretutindeni (15 Martie) s-au inregistrat cateva incidente grave, dintre care as aminti refuzul farmacistilor din cartierul Tudor de a mai servi pacientii romani si accidentul in care un Trabant a intrat in oamenii care stateau la rand. Apoi, maghiarii din Albesti, Fantanele, Sovata, Targu-Mures si din alte localitati au arborat insemnele de stat ungare. Pe scurt, provocarile initiate de partea maghiara nu au lipsit deloc si, din pacate, au pregatit violentele din 20 martie 1990. Provocarile erau grave si pericolul iminent, toate actiunile sunt cunoscute.

Integral pe Ziariști Online.ro

Tweet