de Petru Calapodescu

Continuă tevatuira aducerii în România şi a reînhumării la Odorheiu Secuiesc a osemintelor lui Nyiro Joszef, notoriu susţinător al regimului fascist al lui Horthy, punblicist care, ca editor al unor publicaţii ungare din anii 40, elogia măreţele fapte ale honvezilor. Aceiaşi honvezi care ocupaseră Transilvania românească şi de numele cărora, alături de al jandarmilor unguri, se lega masacrarea bestială a populaţiei româneşti de la Ip şi Trăsnea, dar şi atrocităţile de la Nuşfalău, Hida, Huedin sau Sighet, ca şi, apoi, genocidul asupra evreilor din Nordul Transilvaniei, trimişi cu vagoanele de vite la abatoarele şi crematoriile de la Auschwitz.

Pentru osemintele acestui om, căutat după război prin Austria, Germania etc,  drept criminal de război, Partidul Civic Maghiar – formaţiune cu vădite tendinţe extremiste, condus de Szasz Jeno, vârful de lance al unor iritante manifestări hungariste, cu tente paramilitare şi sustinând înverşunat autonomia Ţinutului Secuiesc – organizează duminică, sub pretextul elogierii calităţilor sale de scriitor, o ceremonie funerară, care nu e decât o acţiune politică şi de continuare a unor tot mai ample şi agresive manifestări ultranaţionaliste şi revanşarde. Acţiuni care – ceea ce e de neconceput în altă ţară membră a UE şi a NATO – au loc în România şi nu numai că sunt sprijinite, dar chiar sunt iniţiate de Parlamentul ungar şi, adesea, de membri ai guvernului de la Budapesta condus de Orban Viktor.  Exacerbarea unei asemenea atitudini inadmisibile a fost posibilă din cauza poziţiei blegi a Guvernului Boc, ba şi a preşedintelui Băsescu şi a celorlalte înalte autorităţi româneşti, care, spre a se menţine la putere, cu spijinul voturilor maghiarimii, implicit, în Parlament, al UDMR au tăcut şi au înghiţit afronturile.

Tocmai de aceea, iată, politica paşilor mărunţi, despre care vorbea Marko Bela, se transformă într-un intolerabil tropăit de cizme, cu steaguri şi imn unguresc, cu uniforme de honvezi şi de husari. Iese la iveală acum că însăşi acţiunea de duminică a fost agreată şi susţinută practic de fostul ministru al culturii din guvernele Boc şi MRU, Kelemen Hunor, care s-a şi ocupat de demersurile necesare. Aşa încât faptul că actualul Guvern nu o aprobă, sau că a interzis accesul unui tren funerar e tardiv şi nu face decât să dea ocazia organizatorilor de la Budapesta să ne râdă în nas, iar celor de la Odorhei, să-şi vadă mai departe de planul lor.

Parcă în bătaie de joc, Ambasada Ungariei a transmis că, hai, fie, se va renunţa la unele accente oficiale, dar va fi o “ceremonie privată” la care sunt aşteptaţi, fără invitaţie scrisă, “toţi cei care l’-au preţuit pe scriitor”… Odată pentru totdeauna, asemenea lucruri trebuie lămurite. În mod democratic, prin dezbatere parlamentară, prin exprimări clare ale Guvernului şi ale Preşedinţiei. Avem o Constituţie ultratolerantă şi recunoscută ca atare în Europa, asigurând drepturi extinse minorităţilor, care, prin accesul larg în Parlament, ajung să încline balanţa Puterii. Ba, îndeosebi în zonele locuite de maghiari, are loc o discriminare pozitivă a acestora (în învăţământ, în administraţie etc), în dauna românilor. S-a ajuns până acolo, încât preşedintele onorific al UDMR consideră că obligaţia funcţionarilor publici de a şti limba română e o “întoarcere a roţii istotriei”.  Prea des se uită că există, însă, o limită, peste care nu se poate trece. Se numeşte demnitatea naţională a unei ţări numite România. Care trebuie condusă vertical, de la Bucureşti, nu de la Budapesta.

Sursa: Jurnalul Național

Tweet