de Prof. univ. Dr. Mihai Drecin

Legile 10/2001 şi 247/2005 date de Adrian Năstase şi Călin Tăriceanu au trădat România, deoarece au deschis calea ocupării Transilvaniei de către Ungaria prin retrocedări! 80% din retrocedări sunt cu acte false. Până în prezent, aproximativ 30-35% din teritoriul Transilvaniei s-a intabulat pe emisarii Ungariei: urmaşii conţilor unguri, bisericile maghiară – catolică, reformată şi unitariană. Totul se coordonează de la Budapesta! Gheorghe Funar şi Vadim Tudor au trimis un Memoriu în această primăvară premierului Ponta pentru a-i cere OPRIREA RETROCEDĂRILOR în NATURĂ. Dar Ponta nu i-a ascultat şi a emis o lege care să grăbească retrocedările în natură. Astfel, clădirile şi terenurile + pădurile retrocedate către Ungaria vor ajunge în 3 ani la 60% minim! Un mare pericol pentru pierderea Transilvaniei!

Clădirea Colegiului Naţional Mihai Eminescu din Oradea – (proces pierdut de catolici în 2009, reluat însă de reprezentanţii Bisericii Romano-Catolice). Construită pe terenul şi cu banii Statului Maghiar, clădirea a intrat în proprietatea Statului Român, în conformitate cu prevederile Păcii de la Trianon dupa 1920. Deci clădirea nu a fost confiscată de comunişti. Ea nu poate fi retrocedată către maghiari! Această clădire a fost Academie de Drept, deci nu a aparţinut vreunui ordin călugăresc maghiar.
În iunie 2013 Statul Român a avut ultimul proces la Curtea de Apel Bihor cu Ordinul Călugaresc catolic. Deşi în CF apare scris negru pe alb: în 1936 clădirea se intabulează pe Statul Român, deci nu a fost naţionalizată de comunişti după 1948, cum este posibil ca instanţa orădeană să admită recursul ungurilor şi să dea un nou termen pe 7 noiembrie? Oare vom pierde şi acest mare imobil istoric, cu acte false?

Dar catolicii maghiari deja au anunţat că vor începe proces la CEDO daca vor pierde… incredibil ce curaj au să ceară ceva ce nu le-a aparţinut!

În CF apare scris: în 1936 Statul Român intabulează clădirea. Deci comuniştii nu puteau să o naţionalizeze pentru că aparţinea Statului Român.

Eforturile Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântului Ştefan – Primul Martir pentru dobândirea clădirii în care funcţionează Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Oradea au început în anul 2008.

Primăria a fost notificată că „va trebui să evacueze clădirea”, conform unei dispoziţii a Comisiei Speciale de Restituire înfiinţată în temeiul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 83/1999, privind retrocedarea bunurilor ce au aparţinut cultelor minorităţilor naţionale.

Consilierul Silvia Suciu a cerut Consiliului Local Oradea să adopte o Hotărâre care obliga Primăria să îşi apere dreptul de proprietate asupra imobilului.

Clădirea a fost revendicată pentru prima dată încă din anul 2000, de Fejes Rudolf Anzelm, uns de episcopul romano-catolic de la Oradea, Tempfli Jozsef, ca „Abate-Exarh şi Prepozit-Prelat”. Acesta susţine că întreaga clădire a Colegiului Eminescu a fost proprietatea Ordinului, fiind naţionalizată prin decretul din 1948 . Minciună! CF-ul arată că în 1936 Statul Român era deja proprietar!

Istoricul orădean Liviu Borcea spunea că imobilul nu a fost niciodată în proprietatea Ordinului Premonstratens. Construită în 1869, pe terenul şi cu banii Statului Maghiar, şcoala a fost dată călugărilor „numai în trebuinţă”, pentru activităţi de învăţământ, iar aici a funcţionat din 1896 Academia de Drept.

După ce Transilvania a revenit României în 1918, clădirea a intrat automat în proprietatea Statului Român, conform Tratatului de la Trianon, care preciza că toate bunurile Statului Maghiar devin de drept proprietăţi ale Regatului României, „fără a fi necesare legi organice în acest scop”. A fost intabulată în 1936 pe Statul Român. Deci comuniştii nu au naţionalizat-o după 1948.

În acest sens, există şi Sentinţa Civilă nr. 248, pronunţată în anul 1937 de Tribunalul Bihor. Prin aceasta era respins recursul intentat de doi călugări împotriva unei sentinţe prin care împuternicitul de atunci al Ministerului Instrucţiunii Publice, Onisifor Ghibu, obţinea „reformarea Cărţii Fonduare Oradea, pentru înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român” asupra clădirii fostei Academii de Drept. Cărturarul muncise 17 ani pentru acest rezultat, studiind istoria Ordinului Premonstratens, dar şi Dreptul privat maghiar. El a demonstrat că cei doi călugări nu aveau calitate în proces, întrucât Prepozitura din Oradea a Ordinului nu era autonomă, ci se subordona Prepozitului din oraşul ceh Jaszovar. Or, Superiorul din Cehia nu îi împuternicise pe cei doi călugări orădeni să se judece cu Statul Român.

Integral pe Cotidianul.ro

Tweet