A apărut numărul 70, pe luna decembrie 2008, al revistei “ROST”.

Constantin (Costache) Oprişan (1921-1958), după ce trecuse prin iadul de la Piteşti, a stat în celula 4 din cumplita „Casimcă” a Jilavei, cu Gheorghe (Ghiţă) Calciu, cu Iosif V. Iosif şi cu mine, şi tot acolo a murit în iulie 1958. Grav bolnav de tuberculoză, i s-a refuzat orice ajutor medical. Am scris pe larg despre el şi despre cutremurătorul episod al morţii lui în memoriile mele de închisoare (mai ales în Secretul Fortului 13, iar mai recent în Trecute vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi). Este cel pentru care viitorul părinte Calciu şi-a tăiat venele, în iluzia că ar putea să-l salveze de la moarte hrănindu-l cu sîngele lui. Avea mare har de poet şi ne-am străduit toţi trei să-i memorăm versurile amplului poem „noologic”, precum şi alte piese de mai mică întindere, pe care mai în urmă le-am reconstituit din memorie cu Ghiţă Calciu, atît pe cît am mai fost în stare după atîţia ani. Sunt şi locuri pe care le-am uitat amîndoi, dar îmi place să cred că am salvat – cu destulă fidelitate – esenţialul. Rezultatul acestei rememorări se găseşte în volumul ce urmează să apară în curînd la Editura Christiana din Bucureşti. Puteti lectura revista aici.