VALEA UZULUI. Urmașii plăieșilor și străjerilor din Neamț, la Cimitirul Eroilor din Valea Uzului FOTO

June 9, 2019 •Valea Uzului •Views: 407

Nemțenii s-au ținut de cuvânt și deși au avut de străbătut peste 200 de km, sâmbătă, 8 iunie, au fost în Cimitirul Eroilor din Valea Uzului pentru a aprinde o lumânare la crucile ridicate în memoria ostașilor români, maghiari, ruși, lipoveni, sârbi etc., transmite portalul vestea.net.

Vezi și OFICIAL. MApN vrea să preia cimitirul Valea Uzului

25 de nemțeni de diverse profesii sau din categorii sociale diferite azi au fost uniți de gândul de a dedica nu doar câteva clipe ci și omagiul binemeritat celor care, în vremuri tulburi, au murit cu arma în mână pentru un crez, pentru poporul sau țara lor.

Acțiunea a fost una care nu a întâmpinat probleme deosebite, singurul incident minor fiind că unul dintre nemțenii care a ajuns la fața locului înaintea coloanei care a făcut deplasarea a fost luat un pic la rost de doi maghiari care țineau să-i explice anumite detalii din propaganda UDMR. Numai că „elevul” era profesorul de istorie (și fost senator) Paul Șnaider, care le-a tăiat-o scurt că a venit să aprindă o lumânare nu să intre în polemici.

Integral pe vestea.net

FOTO: vestea.net

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.

Tags: , , ,

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.

DISCLAIMER Atenție! Postați pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiți aici regulamentul: Termeni legali și Condiții

7 Responses to VALEA UZULUI. Urmașii plăieșilor și străjerilor din Neamț, la Cimitirul Eroilor din Valea Uzului FOTO

  1. Lucia says:

    De ce soldatii romani ar fi trebuit sa fie dusi la 10 km si ceilalti puteau fi inmormantat acolo unde au luptat si au murit? Pentru ca asa vreti voi, cu mintea voastra plina de ura…in tara noastra trebuie sa facem ce vreti voi, ca asa vreti voi…va mai si considerati superiori…pai si asta arata cat va duce mintea…Un om inteligent gaseste solutii, face in asa fel incat sa fie bine pentru fiecare…voi nu, sa fie cum vreti voi, desi sunteti minoritari in aceasta tara. Duceti-va acolo unde sunteti majoritari, adica in Ungaria.

  2. Augustin Dragoste says:

    Excelent articol! Felicitări autorului și mii de mulțumiri! Nu trebuie slăbită vigilența și trebuie sancționat ori act de sfidare, imediat.

  3. Constantin says:

    Asa o actiune frumoasa, mai rar ! Felicitari tuturor celor care au fost prezenti acolo !

  4. Suflet curat says:

    Eroii nu mor niciodată!

    Înainte de Primul Război Mondial pe Valea Uzului era un drum care lega Transilvania de Moldova. În apropiere de locul unde azi este cimitirului din Valea Uzului se afla atunci oficiul vămii austro-ungare Zollamt, iar mai spre Moldova cu câteva sute de metri era oficiul vămii românești a Uzului. Între cele două puncte vamale, undeva pe aceste câteva sute de metri de „țară a nimănui” se afla linia de graniță dintre românii din Transilvania și cei din Moldova.
    —-
    În octombrie 1916 Grupul Uz al Diviziei a 7-a din Armata de Nord românească, comandată de generalul Prezan, care apăra defileurile spre Moldova, în timpul retragerii din Transilvania, organizase în Valea Uzului un punct de rezistență în teritoriul transilvan, la circa 6 km în fața frontierei precizată mai sus, unde avea ordin să împiedice inamicul să treacă granița spre Dărmănești.

    Să ne fie clar, în acest moment descris de mine, granița și Valea Uzului se aflau în spatele liniilor românilor generalului Prezan, deci morții din luptele care vor urma, vor fi pe dealurile și pădurile de aici până la punctul de graniță Zollamt, adică din secuime.

    La 12 octombrie, trupele austro-maghiare bombardează și încearcă, fără succes, să treacă de soldații români. De trecut, n-or fi trecut atunci austro-maghiarii, dar niște ostași români, vreo câțiva măcar, tot și-au vărsat sângele pe-acolo, să merite recunoașterea și omagiul nostru postum și pentru totdeauna.

    După acest eșec austro-ungarii își aduc în Valea Uzului maghiarii și slovacii Diviziei 39 Košice, deci nici vorbă de secuii originari locului, în timp ce românii au acolo Regimentul 27 infanterie și o baterie de artilerie. Între 14 și 15 octombrie un întreg batalion unguresc (care conținea și slovaci cu nume maghiarizate) a fost distrus de această baterie.

    Fiind totuși vorba de 1 singur regiment românesc care ținea piept unei întregi divizii austro-maghiare, între 20-25 octombrie, românii se retrag treptat din satul Valea Uzului către Sălătrucul de lângă Dărmănești. Iar, merită remarcat că în luptele acestei retrageri strategice, care de data asta se întâmplau chiar în jurul Văii Uzului, adică al celor două vămi, am pierdut alți ostași români. Fiind în retragre, de cele mai multe ori morții ne rămâneau în teritoriul inamicului și iată că din nou găsim rost să ne gândim cu pioșenie la ei pentru că în acele locuri și-au dat duhul.

    În continuare, cu ajutorul întăririlor sosite din Comănești, în 27 octombrie, românii contraatacă și îi aruncă înapoi peste graniță pe ostașii austro-maghiari, luînd și 900 de prizonieri.
    Acestea sunt luptele care au generat soldații morți în jurul Dărmăneștiului și aceștia sunt cei îngropați la cei 10 km de valea Uzului, la care făcea referire un UDMR-ist în filmul care a surprins loviturile extremiștiilor maghiari asupra patrioților români. Știm că respectivul era UDMR-ist pentru că am descoperit între timp că are funcție politică publică, și este de bun simț să presupun că nu era de la USR ori PNL acolo, în secuime.

    În luptele zonale ale lui octombrie 1916 din jurul Văii Uzului, întreaga Divizie a 7-a românească a pierdut peste 1900 de oameni, dintre care numai vreo 450 au fost identificați morți, restul fiind declarați și confirmați dispăruți.

    Precizez că în categoria dispăruților intrau, pe lângă soldații capturați de inamic, și cei rămași morți în teritoriul controlat de adversar, din luptele descrise mai sus, astfel că, în întreaga arie de câțiva km pătrați, este, din nou, de bun simț să considerăm că am avut cel puțin câteva zeci, deși mult mai probabil au fost câteva sute, de ostași români, morți pentru apărarea gliei. Vorbim de apararea românilor și nu de atacul lor, pentru că erau lupte pe graniță, iar românii se retrageau în Moldova.
    —-
    Timp de 5 luni, între octombrie 1916 și februarie 1917, românii au ținut piept presiunii inamice.
    —-
    La 8 martie 1917 Divizia 39 Košice, întărită și cu un regiment din Bavaria, a măturat ore în șir, cu mortiere de 21, întregul front din jurul Văii Uzului, câștigând vârful Moghioroș (+1200 m), situat la aprox. 1400 m spre nord de Valea Uzului care, în acel moment, era apărat de ruși. La ani buni distanță de aceste evenimente, istoricii maghiari horthy-ști afirmau că în acest atac ar fi murit fix 29 de unguri (repet, printre care se aflau și slovacii cu numele maghiarizate), 4 bavarezi și 408 ruși. Nici un român mort nu apare în evidențele lor :-).

    Nici nu știu dacă să-mi plâng eroii necunoscuți sau să râd împreună cu ei, la faza asta… Păi, adică românii îi țin pe loc pe austro-ungari timp de 5 luni, dar nu moare nici un român. Apoi vin ca tăvălugul iadului peste Valea Uzului cu mortierele alea ucigătoare, distrugând de 12 ori mai mulți inamici decât pierderile lor și, din nou, printre aceste pierderi masive ale dușmanilor marelui imperiu, iar se pare că nu moare nici un român…

    Sigur ca nu avem nimic de râs aici. Îi plângem adânc pe cei 1900 de morți și dispăruți eroi români, noi știm că așa stau lucrurile, indiferent de dezinformările sistematice, care au parcurs prin secole.

    Chiar și așa, ne interesează sursele ungurești și nu cele românești pentru că vorbim de eroii români morți în teritoriul inamic, iar singurul lucru pe care noi îl putem face aici este să comparăm ce spun ungurii cu dispăruții înregistrați de români.

    Așa cum am arătat mai sus, nouă ne-au dispărut peste 1400 de ostași, iar la ei nu apare nici un mort român în toate zonele controlate de ei.
    —-
    Acum să intrăm puțin la cimitir. Înainte de finele anului 1916, Divizia 39 Košice a îngropat morții din luptele de până atunci, din zona controlată de ei, pe un teren de lângă cimitirul sătesc al Văii Uzului.

    Oare și-au îngropat doar morții lor și pe-ai noștri i-au lăsat pradă corbilor?

    Apoi aflăm, tot de la ei, că totuși pe rușii aceia 408, din martie 1917, de la vârful Moghioroș, iar fi îngropat totuși și pe ei, creștinește.

    Din nou vine întrebarea, i-au îngropat pe-ai lor, ungurii, slovacii, austriecii și bavarezii, apoi și-au îngropat inamicii ruși, dar pe inamicii lor români morți, i-au lăsat ca îngrășăminte prin pădurile din Valea Uzului?

    O fi fost corect și legal asta după legile războaielor, dacă chiar așa s-a întâmplat?

    Apoi știm, măcar din filme, că ostașii nu mor cu toții așa, brusc, vine glonțul și gata. N-or mai fi fost pe undeva, prin vreun spital de campanie și niște prizonieri români grav răniți, care să fi murit pe pământul controlat de ei, în toate aceste 6 luni de lupte?

    Cu ăștia ce-or fi făcut? I-or fi lăsat așa, pe marginea drumului?

    Chiar și așa de-ar fi situația, complet ilegală și imorală de-ar fi, aceștia, cu toții, nu merită și ei, eroii români, anonimii și neștiuții eroi români, măcar câte o cruce, chiar în același loc în care toți ăilalți au toate drepturile de mare cinstire, recunoscute și protejate?
    —-
    La 10 ani de la aceste evenimente, prin 1926-1927, niște români de ispravă, ai țării reîntregite, strânși într-o organizație cu numele „Cultul Eroilor”, au adus și au înhumat în acest cimitir, atenție, aici și nu în altul aflat la 10 km distanță, peste 1300 de trupuri ale ostașilor români, sărbi și ruși, găsite peste tot prin văile și pe culmile din jurul Văii Uzului, foarte multe, fără a le cunoaște numele. Celor mai mulți le-au recunoscut apartenența doar după însemnele militare și după resturile de uniforme.

    Ungurii își cunosc numele eroilor, bravo lor, dar celelalte popoare habar n-au cum îi chema pe cei găsiți aiurea prin văioage, la un deceniu distanță.

    Regimentele 9 și 10 ale Diviziei 39 Košice, erau formate cu unguri de la Miskolc, iar cercetările lor ulterioare au produs toate numele maghiare la care au avut acces fără nici o restricție, atâtea câte au fost în stare. Cu toate acestea, au găsit doar câteva sute de nume ungurești, parcă vreo 500-600 de nume…

    Păi restul, până la cei 1300 de reînhumați în 1927, unde sunt?

    Ori sunt, din nou, cu toții, soldați maghiari necunoscuți, ba chiar or fi și sârbi și slovaci și ruși și nemți și austrieci necunoscuți, dar pentru Numele lui Dumnezeu, ostași români nu sunt, n-au cum să fie, pentru că românii pur și simplu nu mureau, sau dacă mureau, o făceau numai după ce treceau granița târșindu-se răniți încă 10 km mai în Moldova, pentru că știau prin Duh Sfânt că va veni o vreme a anului 1994, când le vor lua foc crucile, dacă vor muri la Valea Uzului…

    Zice bine George Simion, eroii noștri nu mor niciodată!
    —-
    După 23 august 1944, sovieticii, deveniți din dușmani un fel de “aliați” ai noștri, au deschis tot aici, pe Valea Uzului, timp de 2 săptămâni, luptele cu nemții lui Hitler și cu maghiarii lui Horthy, mulți dintre aceștia fiind grăniceri și geniști. Au murit aici, din nou, sute de ostași. Tot din surse maghiare aflăm că în același cimitir din Valea Uzului, sunt înmormântați, provenind din aceste confruntări, în care au murit, deopotrivă, ruși, nemți și unguri, doar 90 de maghiari.

    Cu ceilalți, din nou, ce-or fi făcut?
    —-
    Comuniștii n-au dat nici o atenție eroilor necunoscuți și de-a lungul deceniilor luminoase, pline de înaltele și mărețele realizări socialiste, însemnele mormintelor s-au deteriorat profund, iar satul Valea Uzului a fost părăsit.

    Singurul lucru care ne interesează aici, pe care l-au făcut comuniștii, cu referire la acest cimitir, este că în 1968 au sistematizat toate județele României socialiste, stabilind clar pe unde trec granițele dintre ele în toată țara și de atunci apartenența cimitirului a fost la județul Bacău, fără acele sute de metri ai nimănui, despre care vorbeam că se aflau între cele 2 vămi, în 1916.
    —-
    În 1993, oficialii de la Budapesta, împreună cu fundația Bethlen Gabor și cu maghiarii din Sânmartin, desigur complet dezinteresați, și-au redescoperit dragostea pentru Valea Uzului și s-au apucat, cică, să curețe, să conserve și să reorganizeze cimitirul.

    Treabă onorabilă am putea spune, dacă n-am avea și mărturia personală a unui extrem de onest și apreciat fotoreporter, băcăuan la acea vreme, care atestă azi, din diaspora, că a văzut cu ochii lui, în 1994, fiind în documentare specială pentru ziar, cum rugurile de curățare, cele pe care se ardeau crucile deteriorate, conțineau doar nume românești.

    Probabil că pe cele ale maghiarilor și ale celorlalte nații îngropate acolo, în 1916 și 1917 de Divizia austro-ungară 39 Košice, în 1927 de Asociația Obștească „Cultul Eroilor” și în 1944 de Armata Română, reorganizatorii cimitirului le arseseră deja, că deh, fotoreporterul de la Bacău a ajuns la 1 an distanță de cănd se pornise acțiunea prin cancelariile budapestane.

    Cei din Dărmănești au schițele din 1927 cu pozițiile crucilor, numerele acestora și numele ostașilor români înhumați acolo, atâția câți s-au mai găsit, iar acum pe acele locuri din cimitir se află cruci cu însemne de soldați unguri necunoscuți.

    Iar asta nu a fost profanare, a fost doar reorganizare.

    Oricum ar fi, în 1994, vechile cruci au început să fie înlocuite de către maghiarii care lucrau la reorganizarea cimitirului, cu cruci noi de lemn, iar lucrările de refacere au avut loc până în 1998. Iar, bravo lor și rușine nouă.
    —-
    Și ui-te așa mai trec 20 de ani.

    Anul trecut, pentru aniversarea Centenarului Reîntregirii, în sfârșit a dat Dumnezeu și se gândește un primar, cel din Dărmănești, să pună niște bani, alături de Ministerul Apărării și de Ministerul Culturii și să facă o troiță și vreo 50 de cruci de piatră, nu de beton domnule Kelemen Hunor, pentru soldații români necunoscuți, aceia pe care și înscrisurile ungurești și reorganizarea cimitirului finanțată de la Budapesta, îi lăsaseră complet pe dinafară, ca și cum i-ar fi teleportat la 10 km mai incolo.

    Amplasarea acestor cruci de piatră s-a făcut pe o parcelă liberă, după schițele originale din 1927, atunci cănd s-au reînhumat cei peste 1300 de ostași adunați de pe câmpurile și văile și dealurile din jurul Văii Uzului și pe care le regăsim la autoritățile județului Bacău.

    La autoritățile județului Harghita, vom găsi desigur, alte schițe originale, mai vechi, din 1916 și 1917, unde apare că acolo ei i-au îngropat pe maghiarii și slovacii maghiarizați ai imperiului.

    Acest fapt este nerelevant azi, când vorbim, pentru că în 1927 întreg cimitirul a fost reorganizat complet, ca să poată prelua acel volum imens de resturi umane de la cei 1300 de ostași aduși din jurul Văii Uzului, așa că locul unde se află unii, unde se află alții și ce era liber la data amplasării crucilor de piatră în memoria eroilor români necunoscuți, doar cei de la Bacău știu cu adevărat.

    Păcat că au așteptat Centenarul să facă și ei ceva pentru eroii noștri!
    —-
    Acum, la poarta cimitirului sunt scrise aceste versuri de cei care l-au refăcut în anii ’90:

    „Au colindat, luptând, munții de graniță ai Ardealului / Şi au văzut ca liber, deja, frumosul Ţinut Secuiesc… / Au luptat aici bravi, pentru țărâna patriei / Mormintele lor se ridică aici, în țara liberă!“

    Aceasta este, din nou, o ofensă gratuită adusă românilor. Adică soldații de la Miskolc, care nu erau secui, au luptat să elibereze Ardealul de cineva care îl cotropise, adică de români. De ce să vorbim în 1998, când a fost reorganizat cimitirul, de eliberarea Ardealului de români, când avem milenii de istorie majoritar traco-getică și apoi românească în Transilvania?

    Cine elibera pe cine?
    Care este rostul acestui citat, plasat acolo în zilele noastre?

    Iar în 1944 ce să mai vorbim de eliberare, a cui și de către cine, pentru că de o parte erau horthy-știi și hitleriștii, iar de partea cealaltă erau sovieticii, când s-a murit la Valea Uzului. Nici unii nu pot indeplini calitățile de eliberatori, mult mai degrabă pe cele de cotropitori.

    Nu era mai potrivit UDMR-ule să fi scris la poarta cimitirului ceva creștinesc și atât, că doar cu toții, acei ostași din toate timpurile erau creștini, fie catolici, reformați sau ortodocși? Sau altfel nu vi se mai dădeau banii de la Budapesta, dacă nu băgai bățul prin gardul istoriei?

    Ofense peste ofense din partea autorităților UDMR și de la Budapesta, lăsate de oficialii români să treacă nesancționate timp zeci de ani, culminează acum cu extremiștii maghiari care ne îndoliază crucile cu pungi de gunoi.

    Iar noi, noi românii ce facem? Îi apostrofăm și îi judecăm tot pe cei care vin să refacă demnitatea monumentelor și să pună bentițe tricolore românești crucilor eroilor noștri?

    Adică, avem azi, în secolul XXI, în mijlocul României, la Valea Uzului, cimitirul care onorează memoria soldaților prăpădiți prin luptele din octombrie 1916, din martie 1917 și din septembrie 1944, în care au murit unguri din Ungaria, austrieci din Austria, slovaci din Slovacia, italieni din Italia, bavarezi din Bavaria, sârbi din Serbia, ruși din Rusia, dar ostașii români nu, pentru nimic în lume! Ei sunt la 10 km mai încolo…

    Ziceți voi, suntem normali?
    —-
    Catalin Costache
    Tenerife
    18 mai 2019

    • Moni says:

      Bravo d-le Costache! Direct din Tenerife, “eltalálta szarvaközt a tőgyét” asta ar insemna “punct ochit, punct lovit”, adica soldatii romani cazuti eroi chiar ca sunt la 10 km mai incolo in jud. Bacau. Puteti sa-i faceti cruci cat crucea de pe Caraiman, adica cruci mari, pt ca voua asta va place sa plantati cruci de beton pe locuri dobandite misterios, intr-un cimitir unde celelalte cruci sunt jumatate ca marime. Exact ca si cu bisericile, peste tot sa aveti biserici, nu conteaza daca ponderea locuitorilor romani in acea zona eset poate 10%, sau sub 10%.

    • Gabriela says:

      Respect domnule ! Felicitări pentru lecția de istorie. Ar trebui predată la toate școlile din România. Dar mai ales la cele cu predare în limba maghiară. Doar sunt școli susținute din bugetul de stat, nu-i așa? Respect !

    • Traian Vasile Zoltan says:

      FELICITĂRI!!!
      Jos pălăria!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Send this to a friend

Salutare! Cred că asta te-ar putea interesa: "VALEA UZULUI. Urmașii plăieșilor și străjerilor din Neamț, la Cimitirul Eroilor din Valea Uzului FOTO"! Acesta este linkul: https://www.dantanasa.ro/valea-uzului-urmasii-plaiesilor-si-strajerilor-din-neamt-la-cimitirul-eroilor-din-valea-uzului-foto/