Valori ale culturii nationale: 138 de ani de la nasterea pictorului Octav Bancila

February 4, 2010 • Octav Bancila, pictura, valori nationale • Views: 775

Octav Băncilă (n. 4 februarie 1872, Botoşani – d. 3 aprilie 1944, Bucureşti) a fost un pictor realist român şi activist politic de stânga. A fost fiul lui Vasile Băncilă şi al Profirei, născută Neculce, descendentă a cronicarului. Rămas orfan la vîrsta de patru ani, şi-a petrecut copilăria în casa surorii mai mari, Sofia, căsătorită la Iaşi cu Ioan Nădejde, unul dintre fondatorii revistei Contemporanul. Octav Băncilă a urmat şcoala primară şi două clase la Liceul Ştefan cel Mare, după care în 1887, s-a înscris la „Şcoala de Arte Frumoase” din Iaşi. Anii de studii la această şcoală, unde i-a avut profesori pe Gh. Panaiteanu Bardasare şi C.D. Stahi, i-au dat posibilitatea să-şi însuşească o serioasă pregătire profesională. Între 1894–1898, şi-a continuat studiile la „Academia de Arte Frumoase” din München. În Germania a avut ocazia să lucreze în atelierele pictorilor Haschbe şi Lenbach, realizînd şi expoziţii personale cu lucrările create în acea perioadă. Apoi se duce în Italia, unde studiază operele lăsate de Renaşterea italiană. Întors la Iaşi, Octav Băncilă s-a afirmat cu toată vigoarea talentului său în primele decenii ale secolului al XX-lea, într-o epocă de puternice frământări sociale. Şi-a închinat cei mai avântaţi ani din viaţă – mai ales între 1905–1916 – cauzei muncitorimii şi ţărănimii. În numeroase lucrări, ca Muncitorul (1911), Grevistul, Întrunire (1914), Pax (1915), el a zugrăvit chipul muncitorului. De asemenea, el a consacrat temei ţărăneşti numeroase tablouri. Răscoalele din 1907 i-au inspirat 15 lucrări, dintre care amintim: Înainte de 1907; 1907, Execuţia, Recunoaşterea, Înmormîntarea, După răscoale, Historia. A înfăţişat şi alte laturi ale vieţii ţăranilor, legate de munca şi de momentele de repaos în mijlocul naturii, dar opera sa cuprinde şi portrete, peisaje, flori şi naturi statice. Octav Băncilă a fost profesor de desen şi caligrafie la Şcoala normală „Vasile Lupu” (1901) şi la Gimnaziul „Ştefan cel Mare”, iar în perioada 1916-1937 a fost numit profesor la „Şcoala de Belle Arte” din Iaşi. În perioada 1908-1935 şi-a prezentat lucrările în cadrul unor expoziţii deschise la Iaşi şi Bucureşti, singur sau alături de alţi mari artişti ai vremii, Gheorghe Petraşcu, Jean Alexandru Steriadi, Paul Verona, Ion Mateescu. În anul 1942 a participat la expoziţia colectivă a Salonului Moldovei, unde a primit Premiul Naţional. Sursa: Wikipedia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Nu rata noutățile! Conectează-te!

Send this to a friend