În iunie 1940, România a fost nevoită să cedeze Uniunii Sovietice nordul Bucovinei. Armata Roșie și NKVD-ul au ocupat imediat teritoriul. Sute de mii de români s-au trezit peste noapte pe un pământ ostil, în care, brusc, tot ceea ce amintea de identitatea lor, de origini, de limbă și de religie se transforma în vină. În primăvara anului 1941, câteva mii de români au decis să sfideze trupele sovietice și să treacă în România.
3.000 de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să ajungă în ţara natală pe 1 aprilie, chiar de Paşti. Cineva împrăştiase zvonul că românii pot trece graniţa fără probleme, că grănicerii sovietici nu le vor face nimic. Când coloana de români, care purtau steaguri albe, icoane şi cruci, a ajuns la doar 3 kilometri de graniţă, soldaţii sovietici, ascunşi în pădure, au început să tragă în plin. Au secerat, în scurt timp, mii de vieţi. Cei care au scăpat de gloanţe au fost urmăriţi de cavalerie şi spintecaţi cu sabia. Apoi, românii au fost aruncaţi în gropi comune.
Integral pe activenews.ro
România te Iubesc – Amintiri scăldate în sânge… von MicaelNicolas
"Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit."
Titlul poeziei: Decebal către popor
Autor: George Coșbuc
„Dacă nu lupți pentru ceea ce vrei,
meriți ceea ce ai.”
John C. Maxwell
Dimitrie-Sorin Pană says:
Tributul Bucovinei
Ne plângem fără lacrimi, surorile şi morţii
De dincolo de ţară, într-un scenariu fad
Desprins din calendare, a căror ecuaţii
Păstrează Bucovina la margine de iad.
Uitată-n pribegie, a fost de-a lungul vremii
Bucată de Moldovă, din sânge Muşatin
Şi-a ridicat oştenii, s-o apere de viermii
Crescuţi la sânul ţării, ca orişice creştin.
Din toată moştenirea, celor fără de vină
Li s-a curmat credinţa, iar spiritul moldav
Născut din suferinţa – numită Bucovină
Avea ca să apună, sub cel german ori slav.
Când Vodă-Ghica, domnul, murea pentru onoare
Punând în faţă neamul, în altă cârmuire
Poetul nepereche născut în ne-mpăcare
Cu-ntreg destinul ţării, lupta pentru Unire.
Şi secole de-a rândul iluziile fărmate
Sub ordin de şenile s-au risipit în timp
Prin ploaia libertăţii, de alţii creionată
Peste întinse graniţi trasate-n contratimp.
Se-ncinerează limba, de dincolo de radă
Se suduie-n slavonă, la orişice protest
Se arde tricolorul, iar dacă ies în stradă
Moldavii Ukrainei sunt prigoniţi spre est.
Şi mor ca şobolanii, striviţi de nepăsarea
Românilor de-acasă, ai Europei fii
Crescuţi în silnicia ce-aduce bunăstarea
Atâtor beizadele şi-atâtor nerozii.
De dincolo de ţară rămân a-şi plânge morţii
În limba lor şi-a noastră, acei ce-şi poartă vină
De-a fi născuţi de-o mamă, lăsaţi în voia sorţii
Ei, încă o mai strigă, din altă Bucovină.
Dimitrie-Sorin Pană