Cu privire la Raportul asupra problemelor referitoare la angajamentele asumate de România privind protecția și dreptul de a utiliza limba maghiară, prin ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992 întocmit de Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) prin Serviciul de reprezentare și asistență juridică „Mikó Imre” (raportul UDMR aici) cu ocazia celui de-al doilea Raport periodic depus de România la Secretarul General al Consiliului Europei, Asociația Civică pentru Demnitate în Europa (ADEC), prin domnul Dan Tanasă în calitate de președinte, face următoarele precizări și completări menite să combată unele neadevăruri și manipulări prezente în raportul UDMR.

Vezi și EXCLUSIV. ANALIZĂ. Demontarea neadevărurilor susținute de UDMR la Consiliului Europei în privința Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare (I)

Completări și precizări cu privire la capitolul VI. Art. 10 Autoritățile administrative și serviciile publice – Analiză privind obligațiile prevăzute la Art. 10:

–         paragraful 1 subparagrafele a) (ii), a) (iii), a) (iv), a) (v), b), c);

–         paragraful 2 subparagrafele b), c), d), e), f), g);

–         paragraful 3;

–         paragraful 4 subparagrafele b), c);

–         paragraful 5.

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

178. Jurisprudența instanțelor de judecată nu corespunde standardelor internaționale în domeniu. Astfel, prin Sentința civilă nr. 287/2013 a Curții de Apel Târgu Mureș se arată că nu există obligația Prefectului Județului Mureș de a traduce informațiile de pe pagina de internet a instituției și în limba maghiară, arătându-se că “informațiile furnizate pe pagina de internet a Instituției Prefectului Județului Mureș în limba oficială a statului s-au adresat atât cetățenilor de etnie română cât și celor de etnie maghiară, în condițiile existenței obligației imperative de cunoaștere a limbii oficiale de către toți cetățenii țării„ – pagina 5. Instanța condiționează dreptul de a utiliza limba maternă – limba maghiară – doar în cazurile în care nu se cunoaște limba oficială a statului. O astfel de interpretare constituie o negare evidentă a dreptului de a utiliza limba maghiară și constituie o măsură cu efecte de asimilare etnică a cetățenilor români aparținând minorității maghiare. 

Care este situația în realitate: 

Cadrul legislativ din România le garantează cetățenilor români de etnie maghiară dreptul  de a utiliza limba maternă în relația cu autoritățile administrației publice locale. În acest caz, Prefectura județului Mureș este parte componentă a administrației publice centrale, ca atare, cadrul legislativ din România nu le permite etnicilor minoritari să se adreseze unor instituții ale administrației publice centrale în altă limbă decât limba oficială de stat, limba română.

Și în acest caz UDMR confundă o limbă minoritară cu limba oficială de stat și omite în mod voit să vorbească despre obligativitatea, nu doar legală ci și morală și de bun simț, oricărui cetățean român de a cunoaște limba oficială de stat în România și de a o utiliza în relația cu administrația publică locală și centrală. 

Ce susține UDMR în Raportul paralel: 

179. Însă, în unele situații prefectul este tocmai cel care împiedică aplicarea drepturilor minoritare. De pildă, în județul Covasna, prefectul județului a declanșat procese împotriva unor unități administrative, dar niciunul dintre aceste procese nu privește vreun caz de nerespectare a drepturilor minoritare, ci, au ca obiect îngrădirea acestora (vezi tabel – anexa 1).

Care este situația în realitate:

Atribuțiile prefectului sunt stabilite foarte clar de art. 19 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului. Nicăieri în legea de funcționare a prefectului și a instituției prefectului nu este stabilit că acesta monitorizează aplicarea legislației naționale în domeniul respectării drepturilor minorităților etnice.

În realitate, UDMR a făcut un obicei din a încălca o serie întreagă de prevederi legale în cea ce privește limba oficială de stat și refuză în mod sistematic și ostentativ să respecte aceste prevederi legale. În mod temeinic, legal și just prefectul județului Covasna (dar și alți prefecți) au apelat la căile legale pentru a obliga anumite primării, conduse de etnici maghiari, în majoritatea cazurilor membri ai UDMR, să respcte prevederile legale.

Așadar, respectarea unor prevederi legale în vigoare de către toți cetățenii României, indiferent de etnie, nu poate fi considerată o încălcare a drepturilor cetățenilor aparținând unei minorități etnice. De altfel, în toate cazurile enumerate de UDMR în cee ce privește activitatea prefectului județului Covasna, instanțele de judecată au dat dreptate prefectului, ceea ce probează odată în plus faptul că acesta a acționat în mod legal și temeinic, în spețe fiind vorba de încălcarea unor prevederi legale de către unii membri ai UDMR aflați la conducerea unor instituții ale administrației publice locale. Fie că a fost vorba de arborarea steagului secuiesc, un simbol monoetnic maghiar, pe clădiri publice ale statului, fie că a fost vorba de amplasarea unor inscripții exclusiv în limba maghiară pe clădiri publice ale statului, instanțele de judecată au dat dreptate prefecților care au acționat legal.

În speță, este din nou vorba despre dorința UDMR ca limba maghiară să beneficieze în mod artificial de același statut cu limba oficială de stat, fapt care ar veni în contradicție cu legea fundamentală a României.

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

180. Un alt argument fals invocat în practică se referă la lipsa personalității juridice a reprezentanțelor în teritoriu a diferitelor ministere sau autorități centrale. La o scrisoare inițiată de Serviciul de reprezentare și asistență juridică – “Mikó Imre„ și trimsă tuturor serviciilor deconcentrate din cele șase județe din țară unde un procentaj important al populației este de etnie maghiară, următoarele servicii deconcentrate s-au apărat cu lipsa personalității juridice si prin urmare lipsa competenței de a hotărî în aspectele privitoare la drepturile minoritare.

Care este situația în realitate:

Argumentul fals este în realitate cel utilizat de UDMR de vreme ce legislația în domeniul protecției minorităților naționale o face Parlamentul României, nu o instituție publică deconcentrată. UDMR dovedește în acest caz că nu cunoaște elemente de bază ale democrației și ale procesului legislativ.

Vezi și ANALIZĂ. Cinci motive de bun simț pentru care UDMR este o organizație extremistă, șovină și antiromânească

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

181. Propunem/solicităm:

1. o reglementare clară, care să prevadă că orice instituție publică locală sau instituție descentralizată, cu sau fără personalitate juridică, care își exercită atribuțiile în competența teritorială a unității administrativ teritoriale în care se atinge numărul de cetățeni aparținând minorității naționale prevăzut de lege, să fie obligați să asigure utilizarea limbii maghiare;
2. reglementarea comunicării în limba maghiare pe paginile de internet ale autorităților publice locale și a celor deconcentrate;

Care este situația în realitate:

Ceea ce își dorește în realitate UDMR este oficializarea limbii maghiare în România. Minoritatea maghiară este singura minoritate națională din România dintre cele 18 minorități naționale recunoscute oficial care acționează agresiv pentru ca acest lucru să devină o realitate cu orice preț, toate celelalte minorități naționale din România manifestând respectul cuvenit față de limba oficială de stat în România, limba română.

În realitate, la nivel local există deja zeci de instituții publice în care sunt angajați exclusiv cetățeni maghiari, în care limba maghiară este singura limbă utilizată atât de angajați cât și de cetățenii care intră în contact cu aceste instituții publice. Așadar, în foarte multe zone din România limba maghiară este limbă oficială de stat de facto prin prisma faptului că este singura limbă utilizată de angajații instituțiilor publice, de cetățenii care intră în contact cu aceste instituții și este limba obligatorie la angajarea în instituții publice.

Au existat și continuă să există numeroase cazuri în care primăriile conduse de etnici maghiari, de cele mai multe ori membrii ai UDMR, aveau și continuă să aibe pagini de internet exclusiv în limba maghiară. Deși este vorba de sediile virtuale ale unor instituții publice ale statului, paginile de internet ale unor primării conduse de etnici maghiare erau redactate exclusiv în limba maghiară. Spre exemplu, paginile de internet ale primăriilor din Joseni, Ciumani, Racu, Lunca de Sus, Ciceu, ca să dau doar câteva exemple, toate conduse de etnici maghiari erau redactate la un moment dat exclusiv în limba maghiară.

Prin Hotărârea nr. 696 din 16 decembrie 2008 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat faptul că Președintele Consiliului Județean Harghita, Borboly Csaba, un important lider al UDMR, este autorul unei fapte de discriminare pe criterii etnice a românilor după ce Consiliul a constatat faptul că pagina de internet a Consiliului Județean Harghita era redactată exclusiv în limba maghiară.

Numeroase alte instituții publice (teatre, centre de cultură, școli etc.) conduse de etnici maghiari au avut la un moment dat pagini de internet redactate exclusiv în limba maghiară. Situația s-a schimbat, în sensul respectării legii, în cele mai multe cazuri abia după intervenția domnului Dan Tanasă, președintele Asociației Civice pentru Demnitate în Europa (ADEC) care a sesizat situația ilegală.

Există așadar numeroase cazuri în care membrii UDMR nu manifestă respectul cuvenit limbii oficiale de stat în România și acționează în mod vădit, ilegal, împotriva limbii oficiale de stat în România din dorința de a oficializa limba maghiară în România, ca parte a proiectului revizionist de separare a Transilvaniei de România.

FOTO: Kelemen Hunor, liderul UDMR, facebook.com

Voi ce părere aveți? Vă aștept comentariile.