Un român de etnie maghiară care locuiește în afara așa-zisului ținut secuiesc a vrut să se convingă cu ochii lui cum stau lucrurile în realitate în zona controlată exclusiv de comunitatea maghiară.
Vezi și RESPECT. Doi români de etnie maghiară pentru România
Valeriu Victor Szilvassy, un etnic maghiar din afara județelor Covasna și Harghita, a făcut zilele trecute o scurtă vizită la Odorheiu Secuiesc pentru a se convinge singur cât de „oprimată” este comunitatea maghiară din zonă.
Șocat de ceea ce a văzut și a auzit, Valeriu a postat părerea lui pe pagina sa de Facebook. Cum era de așteptat, alți etnici maghiari l-au atacat virulent pentru că a îndrăznit să-și exprime opinia cu privire la cele constatate.
„Enclava Maghiară sau Secuiască din mijlocul țării văzută prin ochii unui Etnic Maghiar
Am fost într-o plimbare zilele trecute la Odorheiul Secuiesc să văd cu ochii mei si să aud cu propriile mele urechi cum stă treaba acolo. Cine o poate vedea sau cântări mai bine realitatea decât un Român de Etnie Maghiară ? Nu?
Am ajuns pe la nouă și ceva dimineață în Odorhei. Un oraș frumos cu multe clădiri vechi foarte arătoase îngrijite, o curățenie desăvârșită. Până aici totul în regulă îa ceva ce mă neliniștea tot mai mult. Peste tot inscripții în Maghiară. În multe locuri nici măcar nu se mai chinuiau să mai scrie și Românește. Aveai senzația că te afli într-un oraș din Ungaria. În fine. Partea cu scrisul este una. Ce m-a șocat și mi-a dat o stare de greață a fost prezența în Piața Centrală a unui steag Secuiesc de dimensiunea unei clădiri cu două sau trei etaje. În rest steaguri mici Secuiești și cele ale Ungariei la tot pasul. Pe clădiri, pe statui, în vitrine etc. În tot Odorheiul am văzut două sau trei steaguri ale României. Unul la Primărie și unul jerpelit pe o altă instituție a statului Român. Statuile. Statuile evident erau ale unor personaje Ungurești. Străzile evident aveau denumiri în limba Maghiară .
După plimbare parcă mergea un suc sau o apă. Se instalase căldura. Am întrebat în Românește pe cineva între două vârstă unde ar fi la ora asta un loc mai a cătarii. Mi-a răspuns politicos și zâmbitor omul intr-o română ușor stâlcită că ar fi o cofetărie pe colț. Intru în cofetăria respectivă și ce să vezi. Multă agitație. Toată lumea vorbea perfect limba Maghiară sau Secuiescă. După steagurile de afară nu mai puteai jura că ar fi Maghiari. Poate erau Secui. Ajung la rand și……
Rostesc un Sarutmâna hotărât. Șoc. Toată lumea a intrat intr-o semităcere. Cum limba Română? Mă gândeam în sinea mea ce gandesc ei. Doamna care vindea se schimbase puțin la față. Se vedea clar că nu era cea mai vorbită și cea mai bine venită Limba Română în acel loc. Cer o prăjitură, un suc, și o cafea. După aceea încep să vorbesc și în Maghiară. Se făcu lumină și reapăru buna dispoziție.
Mă așez la o masă unde era un tinerel la vre-o 25 de ani. Intru în discuție cu el să mai aflu una, alta legat de Odorhei. Omul binevoitor și cu o Română destul de curată îmi spune că el nu are treabă cu Românii. Ieșim din cofetărie. Si il rog să îmi facă o fotografie cu Tricolorul Românesc. Omul a spus. Sigur.
Vezi și TOLERANȚĂ. Etnic maghiar din Transilvania: „Trăiesc în România, deci sunt român”
Îmi face câteva poze și pleacă. Eu încă aveam Tricolorul în mâini. Un om mai înetate a ridicat pumnul amenințător de pe trotuarul celălalt. O doamnă mai în vârstă se uita foarte urât și la un moment dat începe o ploaie de cuvinte urâte în Maghiară. Au fost și alte persoane care au mai trecut pe acolo. Unele nu m-au băgat în seamă iar altele au zâmbit. Semn bun de altfel și normal dat fiind faptul că mă aflam pe teritoriul României. Ok. mă îndrept spre o alimentară. Acolo o domnișoară mă întâmpină intr-o limbă Română făcută zob. Nu înțelegeam mai nimic din ce spunea. Atunci încep pe Ungurește să îi spun ce doresc. Părăsesc alimntarara și mă îndrept spre mașină. Dau câteva ture cu mașina pe străzile din Odorhei. Intru pe o stradă lăturalnică și acolo întreb o doamnă mai însetate pe unde să merg spre Brașov?
Începe doamna cu o Română din care nu se înțelegea nimic, după care întreb în Maghiară. Eiiii. Situația se schimbă radical. Devine chiar șocantă. Doamna mă ceartă de ce nu am vorbit Ungurește de la bun început? Am rămas mască. Mă trezesc repede din uimire și o întind de acolo plin de draci. Dau peste doi domni și îi întreb pe unde să merg spre Brașov. Mi-au răspuns într-o limbă Română destul de curată dar cu accent clar Unguresc.
Părăsesc Odorheiull și trag concluziile.
Firar să fie . Este adevărat ceea ce se spune despre acestea parte de țară. O adevarată in Enclavă pe pământ Românesc. Nu vreau să mă gândesc ce înseamnă să fi Român străin în țara ta la Odorheiul Secuiesc sau în alte orașe cu unde românii sunt minoritari. Apropo de steagul acela Secuiesc de dimensiuni impresionante, nu ar putea fi înlocuit cu unul la fel de mare dar Românesc? Poate băieții vor lua exemplul primarului din Turda unde stă falnic un mare Tricolor. Si acolo sunt Maghiari într-un număr destul de important”.
FOTO SUS: Valeriu alături de un steag secuiesc de mari dimensiuni arborat în centrul mun. Odorheiu Secuiesc, facebook.com
Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.
Tags: maghiară, Odorheiu Secuiesc, romană, secuiesc
oamenii care au un pic de judecata si gandesc normal , clar ca vad realitatea, sant chiar si platiti cum zicea Barna ala care a spanzurat pe Avram Iancu in piata din SF. Gheorghe………..sant platiti sa faca circ, nu ca si-ar dori neaparat, apoi le-au ras padurile jegurile hortiste , si oamenii tot saraci sant………..tarfe penale care baga ura intre oameni sant politicienii !
Atâta vreme cât politicienii aflați la putere stau la masă cu UDMR, nimic nu se va schimba. Doar un partid naționalist mai poate face curățenie pe tarlaua românească.
Un ochi plange, altul rade.