

După o săptămână de muţenie, preşedintele Consiliului Judeţean Bihor (România) a făcut o conferinţă de presă de tip damage control şi a dat o explicaţie aparent credibilă. Nu el s-a dat drept cetăţean al Ungariei, ci aşa a fost „asimilat” (ce cuvânt odios!) de organizatori, dintr-un motiv care nu i se poate imputa lui, ci Statului Român. Pe scurt, fiindcă diplomaţia României n-a asigurat cetăţenilor români libertatea de a călători în Africa de Sud fără vize, spre deosebire de cea a Ungariei, şi pentru că el are şi cetăţenie ungară, a folosit paşaportul maghiar. De-aici buclucul.
Deci, nici vorbă că din România îi place doar salariul (nesimţit, zic cetăţenii care îl plătesc) şi că el reprezintă nu contribuabilii din Bihor, interesaţi ca la Oradea să funcţioneze un Aeroport cu adevărat Internaţional, ci interesele vecinilor din Hajdu-Bihar şi ale Aeroportului din Debreţin. „Ah, că ei acolo te asimilează că eşti din Ungaria, asta e altceva. Asta-i marea problemă cu Hungary”, a zis Pásztor când l-am întrebat de ce apare ca fiind „din Ungaria”.
Integral pe www.ebihoreanul.ro
FOTO: UDMR-istul Pásztor Sándor, președintele CJ Bihor, Bihoreanul
"Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit."
Titlul poeziei: Decebal către popor
Autor: George Coșbuc
„Dacă nu lupți pentru ceea ce vrei,
meriți ceea ce ai.”
John C. Maxwell
El profesore says:
Parerea mea personala si probabil a mai multor cetateni cu mintea la cap(asta dupa vazul cum decurg lucrurile la noi in tara) nu se rezolva absolut nimic cu aceste publicatii, doar informarea auditoriului. Coruptia este atat de mare in aceasta tara incat totul se rezuma la o publicatie. Daca ar fi avut cineva destula putere(nu financiara, desii daca nu esti potent la buzunar nu ocupi functii publice) sa il dea jos pentru tradare o facea, dar noi nu avem pe acel cineva caci toti mancam la aceeasi masa. Si la un moment dat al vietii fiecare spala pacatul celuilalt.
Dan Tanasa says:
Și ce crezi tu că este de făcut pentru a schimba ceva în timpul vieții noastre, nu peste 50 de ani?