ȘAH LA COALIȚIA UDMR-PSD-ALDE. Iohannis se opune oficializării limbii maghiare în România și a sesizat CCR cu privire la Codul administrativ

July 31, 2018 • Președintele României • Views: 2221

Preşedintele Klaus Iohannis a trimis marți Curţii Constituţionale a României (CCR) o sesizare de neconstituţionalitate cu privire la Legea privind Codul administrativ, transmite Antena 3.

Vezi și EXCLUSIV. ACT DE TRĂDARE NAȚIONALĂ. Coaliția PSD-ALDE dă o lovitură grea statului național român prin adoptarea Codului administrativ

La două zile după ce aproximativ 1.000 de persoane au participat în Capitală la un marş organizat de Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) împotriva adoptării legii privind Codul administrativ prin care limba maghiară devine în mod neconstituţional a doua limbă oficială în stat pe o arie ce depăşeşte cu mult judeţele Covasna, Harghita şi Mureş (detalii despre protest aici) Președintele României, Klaus Iohannis, a sesizat Curtea Constituțională cu privire la aceste prevederi neconstituționale din Codul administrativ.

Așa cum am spus și în analizele mele cu privire la adoptarea Codului administrativ (detalii aici), Partidul Social Demorat (PSD), condus de Liviu Dragnea, și Alianța Liberalilor și Democraților (ALDE), condus de Călin Popescu-Tăriceanu, fac jocul Budapestei și pun în practică chiar strategia Ungariei creionată în proiectul „Trianon 100” prin care Ungaria face propagandă împotriva României (detalii aici). Prin eliminarea pragului de 20% toate cele 20 de limbi minoritare vor deveni de jure limbi oficiale de stat în România de vreme ce instituții publice ale statului român sunt acum obligate legal să permită urilizarea lor, să emită formulare în toate aceste limbi și să angajeze personal vorbitor al acestor limbi.

În loc să încurajeze utilizarea limbii oficiale de stat în instituțiile publice ale statului, PSD-ALDE adoptă legi, la solicitarea UDMR, care încurajează cetățenii români să utilizeze alte limbi în instituțiile publice, în dauna limbii oficiale de stat. Deși Constituția României prevede faptul că România este un stat național, coaliția PSD-ALDE face pași importanți spre federalizarea României și diluarea conceptului de stat național.

În mod surprinzător, Președintele Klaus Iohannis s-a poziționat de partea Constituției României și a sesizat azi Curtea Constituțională cu privire la articolele din Codul administrativ referitoare la utilizarea limbii minoritățiilor care încalcă Consituția României. Gestul Președintelui Iohannis vine după ce mai mulți deputați PMP, USR și PNL au sesizat și ei CCR cu privire la unele articole neconstituționale din Codul administrativ (detalii aici). Sesizarea Președintelui Iohannis se referă la multe alte articole din Codul administrativ considerate neconstituționale.

Redau mai jos pasajele referitoare la utilizarea limbii minorității din sesizarea Președintelui României, Klaus Iohannis, către Curtea Constituțională (sesizarea poate fi consultată aici):

20. Art. 94 alin. (2) din legea criticată încalcă prevederile art. 13 și art. 120 alin. (2) din Constituție

La art. 94 alin. (2) din legea criticată – cu denumire marginală „Folosirea limbii minorităților naționale” – se prevede: „Autoritățile și instituțiile publice, precum și celelalte entități juridice prevăzute la alin. (1), prin hotărârea organelor lor deliberative sau după caz, organelor de conducere pot decide asigurarea folosirii limbii minorităților naționale în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând minorităților naționale nu ating ponderea prevăzută la alin. (1).”

Potrivit art. 13 din Constituție, „În România, limba oficială este limba română.”. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 120 alin. (2) din Constituție, „În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice deconcentrate, în condițiile prevăzute de legea organică.”

Menționăm că la art. 94 alin. (1) din legea criticată se prevede: „În unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, organismele prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean, precum și prefecturile, serviciile publice deconcentrate, au obligația să asigure în raporturile cu aceștia, folosirea limbii minorității naționale respective, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentului Cod și ale tratatelor internaționale la care România este parte.”

Apreciem că norma criticată contravine prevederilor art. 13 și art. 120 alin. (2) din Constituție, întrucât nu mai are în vedere criteriul constituțional al „ponderii semnificative” a cetățenilor aparținând unei minorități naționale, criteriu esențial care angajează obligația asigurării folosirii limbii minorității naționale în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice deconcentrate.

Lăsând practic la libera apreciere (în absența oricăror criterii obiective – procent sau număr absolut) a autorităților și instituțiilor publice, precum și a altor entități juridice decizia cu privire la asigurarea folosirii limbii minorităților naționale în unitățile administrativ-teritoriale, se poate ajunge la situații în care o limbă a unei minorități naționale să fie utilizată în raporturile instituționale oficiale, deși minoritatea respectivă nu are în mod efectiv o pondere semnificativă la nivelul unității administrativ teritoriale, pondere consacrată prin raportare la un criteriu obiectiv.

Mai mult decât atât, Constituția nu a reglementat o posibilitate de a utiliza limba unei minorități naționale în relațiile cu autoritățile publice, ci o obligație, dar această obligație se naște în măsura în care există o „pondere semnificativă” de cetățeni care vorbesc limba respectivă.

Nu în ultimul rând, continuând argumentul de mai sus și pentru a-l eficientiza, în condițiile în care există mai multe minorități naționale care nu au o pondere de 20% la nivelul unității administrativ teritoriale și autoritatea publică ar decide folosirea doar a uneia dintre limbile minorităților naționale, s-ar ajunge la încălcarea art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât s-ar crea un privilegiu pentru cetățenii unei minorități naționale cu o pondere mai mică de 20% în raport cu cetățenii altor minorități din aceeași unitate administrativ teritorială, de asemenea, cu ponderi mai mici de 20%.

Totodată, legiuitorul nu ține cont nici de dispozițiile reglementării cadru în materie, care instituie regulile aplicabile în materia folosirii limbii în unitățile administrativ-teritoriale în care locuiesc cetățeni aparținând minorităților naționale, anume Legea nr. 282/2007 pentru ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992. Potrivit art. 7 din această lege, „Prin sintagma zonă în cadrul căreia o limbă regională sau minoritară este folosită, prevăzută la art. 1 paragraful b) din Cartă, se înțelege unitățile administrativ-teritoriale în care o limbă regională sau minoritară este folosită de cel puțin 20% din numărul locuitorilor acelei unități administrativ-teritoriale”.

Pentru aceste motive, textul contravine dispozițiilor art. 13 și art. 120 alin. (2) din Constituție.

24. Art. 138 alin. (2) din legea criticată încalcă prevederile art. 1 alin. (5) și art. 13 din Constituția României

Potrivit art. 138 alin. (2) teza a II-a din legea suspusă controlului de constituționalitate: „Lucrările ședințelor se desfășoară în limba română. În consiliile locale în care consilierii locali aparținând unei minorități naționale reprezintă cel puțin 20% din numărul total, la ședințele consiliului se poate folosi și limba minorității naționale respective. În aceste cazuri se asigură, prin grija primarului, traducerea în limba română. În toate cazurile, documentele ședințelor de consiliu se întocmesc în limba română.”

Dispoziția încalcă art. 13 din Constituție conform căruia: „În România, limba oficială este limba română.” Criteriul ponderii semnificative utilizat de către constituant se referă la cetățenii unei minorități naționale, iar nu la reprezentanții aleși, consilieri locali.

Stabilirea unui prag de 20% de către legiuitor se referă exclusiv la cetățenii aparținând unei minorități naționale în cadrul unei unități administrativ teritoriale, prin raportare la numărul total al cetățenilor din respectiva unitate administrativ teritorială. Mai mult, atât textul constituțional, cât și textele legale de la art. 94 din legea criticată se referă la utilizarea limbii materne a minorității naționale în raporturile cu autoritățile publice, iar nu la utilizarea limbii materne a unei minorități în cadrul autorităților locale.

Or, instituind posibilitatea ca, în cadrul unei autorități publice locale, lucrările să fie desfășurate în altă limbă decât limba oficială, legiuitorul a încălcat art. 13 din Constituție. Faptul că documentele ședințelor de consiliu se întocmesc în limba română nu poate acoperi faptul că procesul decizional (dezbaterea) care stă la baza adoptării unui act de către organul colectiv local se desfășoară într-o altă limbă decât limba oficială.

Mai mult decât atât, textul este profund neclar, întrucât nu rezultă care sunt condițiile și conform cărei proceduri se poate dispune folosirea și a limbii minorității naționale. De asemenea, textul este neclar întrucât utilizează sintagma „și limba minorității naționale respective”, de unde ar rezulta că, în același timp, se utilizează și limba română și limba minorității, ceea ce ar afecta buna desfășurare a lucrărilor consiliului local.

De asemenea, nu sunt prevăzute condițiile în care „se asigură, prin grija primarului, traducerea în limba română”, în sensul că nu se prevede dacă se folosesc serviciile unui traducător autorizat, în ce condiții este acesta desemnat, care este responsabilitatea acestuia pentru exactitatea traducerilor, etc.

În acest context, apreciem că textul contravine și art. 1 alin. (5) din Constituție, fiind neclar, incomplet și impredictibil.

27. Art. 195 alin. (5) și (6) din legea criticată încalcă art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și art. 120 alin. (2) din Constituție

Potrivit art. 195 alin. (5) din lege: „În condițiile prevăzute la alin. (2), în posturile care au atribuții privind relații cu publicul sunt încadrate și persoane care cunosc limba minorității naționale respective”.

O astfel de dispoziție, fără o trimitere la respectarea „ponderii semnificative” prevăzute de dispozițiile art. 120 alin. (2) din Constituție, este de natură să aducă atingere art. 16 alin. (1) și art. 120 alin. (2) din Legea fundamentală. Potrivit acestei dispoziții, se instituie un privilegiu la angajare pentru persoanele cunoscătoare ale limbii respectivei minorități naționale, contrar dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Mai mult, fără o trimitere la o pondere din numărul angajaților egală cu cea a minorității naționale din respectiva localitate, se ajunge practic la situația în care dacă instituția are o singură persoană care desfășoară activități cu publicul, respectiva persoană va trebui să fie cunoscătoare a limbii minorității naționale, aspect ce excede obligației prevăzute de legiuitorul constituant în art. 120 alin. (2) din Constituție.

În plus, în lipsa unor dispoziții tranzitorii, se încalcă și securitatea raporturilor juridice, această obligație fiind practic imposibil de îndeplinit în lipsa unor posturi vacante. O interpretare conform căreia posturile respective ar trebui vacantate pentru îndeplinirea acestei obligații, prin modificarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici sau ale personalului contractual ce desfășoară relații cu publicul este contrară art. 1 alin. (5) din Constituție, pentru considerentele arătate.

De asemenea, potrivit art. 195 alin. (6) din legea criticată: „Autoritățile administrației publice locale și entitățile prevăzute la art. 94 alin. (1) asigură inscripționarea denumirii localităților, a străzilor, a piețelor și a parcurilor, a denumirii instituțiilor publice de sub autoritatea lor, precum și afișarea anunțurilor de interes public și în limba minorității naționale respective, în condițiile prevăzute la alin. (2)”.

Spre deosebire de forma aflată în vigoare, textul amintit este completat cu denumirea „străzilor, a piețelor și a parcurilor”. O atare dispoziție excede textului constituțional al art. 120 alin. (2) care prevede: „în unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice deconcentrate, în condițiile prevăzute de legea organică”.

Or, denumirea străzilor, piețelor și a parcurilor nu vizează comunicarea dintre cetățenii aparținând minorității naționale și autoritățile locale respective, această completare fiind contrară art. 120 alin. (2) din Constituție.

57. Art. 611 alin. (1) din legea supusă controlului de constituționalitate încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5), art. 13 și art. 120 alin. (2) din Constituție

Potrivit art. 611 din legea criticată, „(1) Prevederile art. 94, art. 135 alin. (5), art. 138 alin. (2), art. 195 alin. (2) – (6), art. 198 alin. (3) și ale art. 199 alin. (3) sunt aplicabile și în cazul în care, din diferite motive, după intrarea în vigoare a prezentului Cod, ponderea cetățenilor aparținând unei minorități naționale scade sub procentul prevăzut la art. 94.”

În conformitate cu dispozițiile art. 120 alin. (2) din Constituție, „În unitățile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorității naționale respective în scris și oral în relațiile cu autoritățile administrației publice locale și cu serviciile publice deconcentrate, în condițiile prevăzute de legea organică.”

La art. 94 alin. (1) din legea criticată se prevede că „În unitățile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, în care cetățenii aparținând minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, organismele prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean, precum și prefecturile, serviciile publice deconcentrate, au obligația să asigure în raporturile cu aceștia, folosirea limbii minorității naționale respective, în conformitate cu prevederile Constituției, ale prezentului Cod și ale tratatelor internaționale la care România este parte.”

Astfel cum prevede art. 120 alin. (2) din Constituție, „în condițiile prevăzute de legea organică”, legiuitorul a stabilit la art. 94 alin. (1) din legea criticată că prin pondere semnificativă se înțelege „peste 20% din numărul locuitorilor” unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale.

Textul criticat contravine art. 120 alin. (2) din Constituție întrucât elimină criteriul constituțional al „ponderii semnificative” stabilit prin art. 94 alin. (1) din legea criticată, cu consecința încălcării prevederilor art. 13 din Constituție conform căruia, „în România, limba oficială este limba română.”

Totodată, norma criticată este contrară art. 94 alin. (1) din legea criticată, care stabilește criteriul „ponderii semnificative” la „peste 20% din numărul locuitorilor” unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale. Astfel de contradicții existente în cuprinsul aceluiași act normativ sunt de natură să lipsească norma de previzibilitate, aducându-se atingere cerințelor de calitate a legii prevăzute de art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.

În consecință, textul criticat încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 13 și art. 120 alin. (2) din Constituție.

Aceste argumente se aplică mutatis mutandis și în ceea ce privește dispozițiile art. 612 din legea criticată.

FOTO: agerpres.ro

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.

Tags: , , , , ,

8 Responses to ȘAH LA COALIȚIA UDMR-PSD-ALDE. Iohannis se opune oficializării limbii maghiare în România și a sesizat CCR cu privire la Codul administrativ

  1. Huess says:

    Perfect. Binele românilor e în funcţie de răul la unguri, 2018, sec. 21, Bravo.

  2. ETGARD says:

    Deci, dacă există o hotărâre a unui organ local, limba ebraică poate deveni limbă „oficială” într-un anumit areal și va exista obligativitatea ca funcționarii publici să converseze cu mine în această limbă, eu fiind evreu. Noaptea minții!

    • Dan Tanasa says:

      Exact.

      • Emil Caldaras says:

        Domnule Dan Tanasa, nu cu multa vreme in urma va vedeam aproape zilnic pe la Antena 3. Oare al cui e postul acesta de televiziune? A criticat vreodata Antena 3 PSD-ul? Despre Codul administrativ a spus ceva de rau?

        • Dan Tanasa says:

          Ce bine ar fi dacă nu ați mai abera! Chiar duminică, 29 iulie, am fost în studioul Antena 3 și am criticat Codul administrativ și actuala putere.

  3. Marian says:

    iohanis nu se opune oficializării limbii maghiare în România; d-aia nu mai poate el, de România și de români!. El se opune pesede și alde. Din fericire de data asta deși involuntar, o face pt binele românilor.

  4. Gheorghe says:

    Da. S-a miscat Iohannis mai devreme de septembrie. Probabil atunci va fi batalie mare pe Codurile Penal si Civil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Nu rata noutățile! Conectează-te!

Send this to a friend