Statuia românului Iancu de Hunedoara a fost dezvelită luni, 22 iulie a.c., la Belgrad în prezenţa preşedintelui Serbiei, Aleksandar Vucic, şi al Ungariei, János Áder, transmite agenția ungară de presă MTI.

Vezi și UDMR admite într-un final că la Valea Uzului este un cimitir internațional, nu unul maghiar

Potrivit MTI, János Áder a atras atenţia asupra faptului că deasupra statuii lui Iancu de Hunedoara există două obiecte simbolice. “Crucea vorbeşte despre sacrificiul făcut de legendarul comandant pentru apărarea Europei, iar clopotul, despre cooperarea europeană şi triumful sub conducerea lui Iancu de Hunedoara”, a subliniat şeful de stat maghiar.

Acesta a arătat că, în vara lui 1456, atunci când pericolul se apropia de Cetatea Belgradului, Iancu de Hunedoara a sosit cu o flotă pe porţiunea de la Zemun a Dunării, în locul spre care priveşte acum statuia sa. “A venit să distrugă galerele flotei fluviale a turcilor. Şalupele sale au fost sprijinite de personal sârbesc. Prin câştigarea acestei bătălii, maghiarii şi sârbii au deschis drumul către Nándorfehérvár”, a accentuat János Áder.

János Áder a subliniat că “clopotele trase în fiecare zi, la prânz – la început doar pentru a chema lumea la rugăciune, iar mai apoi, ca recunoştinţă pentru victorie – reamintesc tuturor europenilor, deja de 563 de ani, de curajul eroismul, sacrificiul şi credinţa lui Iancu de Hunedoara şi a celorlalţi apărători ai cetăţii”. “Fie binecuvântată, pentru totdeauna, memoria lui Iancu de Hunedoara, a lui Ioan de Capistano, a lui Mihai Szilágyi şi a tuturor eroilor de la Nándorfehérvár”, a spus în încheiere preşedintele Ungariei citat de MTI.

Potrivit MTI, în discursul său, preşedintele Serbiei, Aleksandar Vucic a spus: nu poate exista o onoare mai mare pentru un comandant, decât aceea ca membrii mai multor naţiuni să îl considere ca fiind unul de-al lor, aşa cum îl consideră atât sârbii, cât şi maghiarii, pe Iancu de Hunedoara. Cel care i-a înfrânt pe turci a luptat pentru libertatea tuturor, a fost cel mai mare comandant al Evului Mediu.

Aleksandar Vucic a subliniat că dorinţa lui Iancu de Hunedoara a devenit, până astăzi, realitate, sârbii şi maghiarii luptă împreună, pentru scopuri comune şi interese comune. “Astăzi, pentru noi este important că naţiunile se respectă şi se ajută reciproc. Sunt fericit să văd drapelul Serbiei alături de cel al Ungariei, ambele sunt ale noastre, iar acest lucru va fi aşa pentru totdeauna”, a accentuat preşedintele sârb.

România nu a fost invitată să participe la acest eveniment.

Cine a fost Iancu de Hunedoara

Iancu de Hunedoara (n. 1407 – d. 11 august1456, Zemun) a fost o personalitate dominantă a istoriei româneşti din veacul al XV-lea. A fost voievod al Transilvaniei în 1441, guvernator al regatului Ungariei între 1446-1453, apoi căpitan suprem al Ungariei şi al Transilvaniei între 1453-1456. A scris file de glorie în istoria luptei antiotomane a popoarelor Europei sud-estice. Iancu de Hunedoara a desfăşurat o activitate diplomatică şi militară intensă în anii în care Imperiul Otoman urca spre apogeu, dând asalturi decisive asupra ultimei rămăşiţe a Imperiului Bizantin, Constantinopolul. A depus eforturi pentru închegarea unei coaliţii creştine care să oprească înaintarea otomanilor cu o oaste de cruciadă şi a fost cel dintâi comandant de oşti din Europa care a reuşit să îl înfrângă pe cuceritorul Constantinopolului, sultanul Mahomed II, la Belgrad în 1456. A fost tatăl regelui Matei Corvin, cel mai mare rege al Ungariei. A murit la 11 august 1456, răpus de ciumă în tabăra de la Zemun. Trupul său a fost dus şi înmormântat în catedrala catolică de la Alba Iulia, alături de mormântul fratelui său Ioan (sursa: enciclopediaromaniei.ro).

Originea românească a lui Iancu de Hunedoara

Istoricul Marius Diaconescu scrie în revista Historia faptul că originea lui Iancu de Hunedoara a fost subiect de legende consemnate de cronicarii epocii, care încercau astfel să explice cariera fulminantă a eroului nostru. Cronicarul Antonio Bonfini consemnează la finele secolului al XV-lea o legendă despre ascendența regală a lui Iancu de Hunedoara, care ar fi fost fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg. Acest rege al Ungariei ar fi avut o relație amoroasă cu fiica unui nobil din familia Murșina (Morzsinai). Atât Bonfini, cât și un alt cronicar care l-a preluat peste o jumătate de secol, Gáspár Heltái, explică ascensiunea politică a lui Iancu de Hunedoara prin această origine bastardă. Era greu de înțeles pentru cei doi cronicari și, probabil și pentru oamenii epocii lor, ascensiunea unui român în fruntea Ungariei. Ba mai mult, Bonfini relatează și despre originea bizantină a mamei lui Iancu de Hunedoara, rudă cu împărații de la Constantinopol. O altă legendă consemnată de același cronicar afirmă descendența Hunedoreștilor în familia romană Corvinus, argumentată cu prezența corbului pe stema nobiliară a familiei.

Potrivit istoricului Marius Diaconescu, documentele istorice atestă fără dubii originea românească a lui Iancu de Hunedoara. În 1409, când tatăl său, Voicu, a primit de la rege moșia Hunedoara cu pertinențele sale, apare pentru prima dată în izvoare, sub numele Ioan. Peste un deceniu, în 1419, dania regală pentru Hunedoara a fost transcrisă la cererea unchiului său, ocazie cu care apare și fratele său, care avea același nume, Ioan. Nu era un caz neobișnuit ca doi copii să poarte același nume. Toate documentele medievale îl mențiomează cu numele Ioan. Dacă până prin 1440 izvoarele îl consemnează cu numele Ioan Românul (Johannes Valachus sau Johannes Olahus), după ce a intrat în centrul vieții politice, sursele îi menționează particula de nobilitate – Ioan de Hunedoara (Johannes de Hunyad sau Johannes Hunyadi) . Dacă originea românească este indiscutabilă, istoricii nu au ajuns încă la un numitor comun în legătură cu originea socială și geografică a lui Voicu, tatăl lui Iancu. El apare în izvoare în calitate de cavaler la curtea regală, adică pe o poziție superioară în ierarhia curtenilor. Unii istorici susțin originea lui în Țara Românească, în timp ce alții pe cea în mediul cnezilor români înnobilați din Țara Hațegului (integral pe historia.ro).

FOTO: facebook.com

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.