S-au spus multe despre Valea Uzului și se vor mai spune: o mică parte din relatările de joi, 6 iunie, se limitează la a derula cronologic evenimentele, cele mai multe sunt relatări partizane sau chiar pătimașe, depinde în ce zonă se situează „făptașul”. Interpretarea faptelor însă suferă îngrozitor, iar politicienii UDMR sunt atât de subiectivi încât am impresia că au uitat și cum îi cheamă.

de Mihai Groza

Vezi și LECȚIA DE DEMNITATE DE LA VALEA UZULUI. Ungurii au pus saci de gunoi peste crucile eroilor români. Românii au aprins lumînări la crucile militarilor maghiari

În primul rând, nu trebuie să fii un geniu pentru a-ți da seama că închiderea porților unui cimitir internațional în care se află și un monument dedicat ostașilor români căzuți pentru patrie, tocmai de Ziua Eroilor, va isca momente tensionate, poate chiar un conflict; așadar, cei care au decis tâmpenia respectivă au prevăzut conflictul, l-au așteptat și acum încearcă să-l exploateze. Voiau cu orice preț să pozeze în victime, să obțină un cadou de aniversarea Trianonului – adică un prilej de comunicare internațională în defavoarea României.

Un ipotetic fapt echivalent

Ca să înțeleagă și geniul de la Cârța Kelemen Hunor, îi oferim un ipotetic fapt echivalent: ce-ar fi ca românii să facă, de 15 martie, un lanț uman în jurul statuilor Bălcescu și Petőfi – și să califice drept ilegală încercarea maghiarilor de a depune coroane? Ce s-ar întâmpla mai departe? Cum ar proceda, de pildă, tinerii din Mișcarea celor 64 de Comitate, aliatul de bază al UDMR la toate evenimentele care amintesc de conflictele istorice româno-maghiare? Ar rupe sau nu lanțul? Cum s-ar comporta și ce ar declara într-o atare situație Korodi, Tanczos sau „omul neutru” de la CNDC, Asztalos Csaba?

Apoi: dl Borboly Csaba, cu care mai anii trecuți se putea discuta aproape normal, trebuia să fi fost ceva mai clar când Consiliul Județean Harghita a fixat orarul de vizitare al Cimitirului, adică să pună titlul potrivit principiilor sale de discriminare: ORAR PENTRU ROMÂNI. Pentru că vicepremierul Semjen Zsolt dădea interviuri din interiorul acestuia într-o zi de miercuri. Alături era chiar dl Borboly, care și-a propus mai demult să stăpânească comunicarea on-line și a devenit nu doar principalul manipulator al tineretului maghiar din zonă, ci și unul din incitatorii etnici calificați. Iată o mostră: „Un lanţ de viaţă pentru pacea eroilor! Nu pierdeţi pacea strămoşilor noştri! Creaţi un lanţ de viaţă în jurul cimitirului de la Valea Uzului. Ţinând mâinile unul pe altul, suntem puternici! Să ne întâlnim joi, 6 iunie, la ora 4 p.m., la cimitirul militar din Valea Uzului”. Analizând bine contextul emiterii unui asemenea mesaj la sute sau mii de adrese, un bun avocat ar demonstra destul de lesne că el s-ar putea încadra în Codul Penal la instigare (care constă în îndemn, iar acesta să aibă ca rezultat determinarea, iar acțiunea de determinare sa fie anterioară începerii executării acțiunii sau inacțiunii).

Nimeni nu s-a rugat până la ora 17:00: Fervoarea religioasă a intervenit brusc la sosirea românilor

În mod normal, cei 250-300 de maghiari care au ocupat partea dinspre drum și poarta Cimitirului Internațional Valea Uzului trebuiau să plece la ora 17:00. N-au făcut-o. Președintele Consiliului Județean Covasna, Tamás Sándor, se uita fix în ochii celor care doreau să depună coroane și mințea: nu-i putem face să plece, repeta el. De fapt, n-aveau nici cea mai mică intenție s-o facă. Însă puteau pleca chiar ei, președinții de consilii județene și parlamentarii – ca să dea un exemplu.

Faptul că totul era deliberat – și că nu aveau nici cea mai mică intenție de a nu veni în contact cu manifestația românilor este că Tamás dădea indicații cum să se procedeze: iată, zice el, am lăsat loc (cam 1,5 m de gard) unde să puneți coroanele. Reprezentanții românilor solicitau o soluție cât de cât echitabilă, adică să se elibereze jumătate din spațiul ocupat de protestatarii maghiari: noi depunem coroanele, facem rugăciunea și totul e-n regulă, spuneau aceștia. Nu putem asta, insista Tamás, refuzând să explice de ce nu. Se vedea clar, limpede, că omul provoca, că asta vroia să se întâmple, că funcționa ca o unealtă a învrăjbirii.

„Vi se propune să depuneți coroana la gard”, i-a spus un gazetar deputatului Constantin Codreanu. „Nu accept acest lucru. Adică cineva poate veni de la Budapesta și poate avea acces liber într-un cimitir din România și, culmea, eu să nu pot avea acces, cu oamenii aceștia care vin și din Bacău, și din Galați, și de la București? Este inacceptabil”. „Ce veți face dacă nu vi se dă acces?”. „Stau aici, nu plec!”.

O să ne rugăm, spunea Tamás – și din partea noastră n-o să aveți nici o neplăcere, întărea Borboly Csaba. Dar de la ora 16:00 la 17:00 nu s-a rugat nimeni la Valea Uzului: maghiarii discutau, comentau, șefii dădeau interviuri. Când în mod normal trebuiau să sosească românii, i-a apucat brusc fervoarea religioasă și au rostit în cor „Tatăl nostru”. Cum să împiedici pe cineva să se roage? Exact pe asta mizau, pe efectul de victimă ce scontau să-l scoată din acea manifestare. Toate declarațiile udemeriste ulterioare – din seara zilei de 6 și toată ziua de 7 iunie – confirmă cele spuse.

Integral pe Informația Harghitei.

FOTO: românii la cimitirul de la Valea Uzului, foto de Boboc Silviu

Voi ce părere aveți? Aștept comentariile voastre.