Cu privire la Raportul asupra problemelor referitoare la angajamentele asumate de România privind protecția și dreptul de a utiliza limba maghiară, prin ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptată la Strasbourg la 5 noiembrie 1992 întocmit de Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) prin Serviciul de reprezentare și asistență juridică „Mikó Imre” (raportul UDMR aici) cu ocazia celui de-al doilea Raport periodic depus de România la Secretarul General al Consiliului Europei, Asociația Civică pentru Demnitate în Europa (ADEC), prin domnul Dan Tanasă în calitate de președinte, face următoarele precizări și completări menite să combată unele neadevăruri și manipulări prezente în raportul UDMR.

Vezi și EXCLUSIV. ANALIZĂ. Demontarea neadevărurilor susținute de UDMR la Consiliului Europei în privința Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare (I)

Vezi și EXCLUSIV. ANALIZĂ. Demontarea neadevărurilor susținute de UDMR la Consiliului Europei în privința Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare (II)

Vezi și EXCLUSIV. ANALIZĂ. Demontarea neadevărurilor susținute de UDMR la Consiliului Europei în privința Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare (III)

Vezi și EXCLUSIV. ANALIZĂ. Demontarea neadevărurilor susținute de UDMR la Consiliului Europei în privința Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare (IV)

Completări și precizări cu privire la capitolul VI. Art. 10 Autoritățile administrative și serviciile publice – Analiză privind obligațiile prevăzute la Art. 10:

–         paragraful 1 subparagrafele a) (ii), a) (iii), a) (iv), a) (v), b), c);

–         paragraful 2 subparagrafele b), c), d), e), f), g);

–         paragraful 3;

–         paragraful 4 subparagrafele b), c);

–         paragraful 5.

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

200. Deși instituția prefectului are atribuții legale de a controla și sancționa neaplicarea legii în domeniul utilizării limbii maghiare în unitățile administrativ-teritoriale, aceasta nu verifică și acest aspect. Astfel, de exemplu, în cadrul soluționării unei petiții înaintate la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în august 2012, având ca obiect traducerea paginii de internet a peste 60 de autorități locale, instituţia Prefectului Covasna arată că aspectele privind neafişarea bilingvă a anunţurilor, a informaţiilor de interes public, vor fi avute în vedere la efectuarea controalelor următoare.

Care este situația în realitate:

Vezi comentariile de la punctul 179 (detalii aici).

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

202. Într-o altă speță, CNCD a constatat în cazul a 30 de autorități locale și instituții deconcentrate din județul Covasna că nu-și îndeplinesc obligația de de a amplasa pe sediul lor denumirea și în limba maghiară a instituțiilor în cauză, iar în cazul a altor 23 de autorități, servicii publice cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, nu au afișat deloc în limba maghiară informațiile sau anunțurile de interes public și/sau programul lor de muncă sau de audiere, ori au afișat numai parțial bilingv anunțurile, unele dintre acestea fiind afișate exclusiv în limba oficială a statului, limba română – a se vedea Hotărârea nr. 244 din 08.2012.

Care este situația în realitate:

Hotărârea CNCD nr. 244/01.08.2012 a fost anulată definitiv și irevocabil de Curtea de Apel Brașov (dosar nr. 645/64/2012) și de Înalta Curte de Casație și Justiție[1].

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

204. În județele Covasna și Harghita autoritățile publice locale asigură în proporție de peste 90% inscripționarea în limba maghiară a denumirii insitituției. Nu se asigură utilizarea formularelor și în limba maghiară.

În cele două județe serviciile publice deconcentrate asigură în mare parte inscripționarea bilingvă a denumirii instituțiilor. Nu se asigură traducerea hotărârilor, documentelor publice și nu există formulare și în limba maghiară. Există o singură instituție deconcentrată care a tradus pagina de internet în limba maghiară.

Care este situația în realitate:

Nu există nicio prevedere legală care să permită traducerea formularelor în limba minorității.

Reiterăm faptul că minoritatea maghiară din România, prin UDMR, este singura minoritate națională care reclamă acest pretins „drept”, de a avea formulare în limba maghiară în administrația publică locală și centrală. Dacă luăm în considerare faptul că România a recunoscut oficial 18 minorități naționale înțelegem faptul că România nu are niciun interes să aibe formulare în administrația publică locală și centrală în 18 limbi. Impicațiile birocratice și financiare ale unei astfel de situații ar fi complet devastatoare pentru administrația publică din România. 

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

271. În cazul persoanelor cu dizabilități controlul anual este organizat numai în limba română, iar documentele și înregistrările medicale se efectuează tot exclusiv în limba română. Grupul parlamentar UDMR din Camera Deputaților a inițiat modificarea Legii nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății în sensul încadrării de personal de specialitate de asistență medicală cunoscătoare a limbii minorităților naționale în unitățile administrativ teritoriale în care cetățenii minorităților naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor. Scopul este crearea unui mecanism instituțional de garantare a exercitării efective a dreptului pacienților de a comunica în limba lor maternă prin asigurarea folosirii acestei limbii pe durata întregii consultații, nu doar în privința comunicării informațiilor

– angajament neîndeplinit – 

Care este situația în realitate: 

Vezi comentariile la punctele 183-185 (detalii aici).

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

298. Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare constituie una dintre cele mai importante instrumente legale internaționale pentru asigurarea dreptului de a utiliza limba maternă, ca parte fundamentală a dreptului de păstrare, dezvoltare și exprimare a identității etnice.

299. Prezentul material demonstrează că România nu are o abordare sistematică și permanentă în asigurarea implementării efective în practică a Cartei, aducând atingere drepturilor lingvistice ale cetățenilor români aparținând minorității

Astfel, România nu a creat un sistem de monitorizare și control al procesului de aplicare a drepturilor prevăzute în Cartă, în acest sens nu a desemnat autorități ale statului cu sarcini în acest domeniu sau în cazurile în care s-a procedat în acest sens, acestea nu-și îndeplinesc obligațiile legale. Sistemul sancționator pentru neaplicarea drepturilor lingvistice nu există sau nu se aplică, neîndeplinind standardul minim internațional de a fi efectiv, proporțional și disuasiv.

Care este situația în realitate:

De precizat faptul că state europene precum Bulgaria, Portugalia sau Grecia nu au semnat Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare în timp ce state europene precum Franța și Italia au semnat-o dar nu au ratificat-o.

În timp ce România a recunoscut oficial 18 minorități naționale, minoritatea maghiară din România este singura minoritate națională nemulțumită de modul în care România înțelege să aplice prevederile Cartei.

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

307. Raportat la activitățile și facilitățile culturale (art.12) – nu se asigură utilizarea limbii maghiare și nu se alocă fonduri rezonabile în domeniu, astfel:

a. reprezentarea minorităților în instituțiile culturale este mult sub nivelul proporțional cu procentul de 6,5%, astfel minoritatea maghiară nu are șansa de a participa în programarea și implementarea politicilor statului în cultură;

b. finanțările destinate activităților culturale sunt drastic scăzute față de necesități;

c. cercetarea din domeniul culturii (arheologie, istoria artei, lingvistică, muzicologie, etc) nu este finanțată corespunzător procentului acestei minorități;

d. patrimoniul cultural al minorității maghiare din România este lăsat în paragină, accesul la fondurile destinate acestei activități fiind foarte limitată;

e. instituțiile culturale, insuficiente ca și număr și specializare, sunt subfinanțate;

f. traducerile operelor literare sunt insuficiente, care are ca rezultat marginalizarea culturii minorităților, și lipsa aproape totală a înțelegerii îi acceptării acestei minorități, ducând la inexistența dialogului cultural interetnic;

Care este situația în realitate:

Minoritatea maghiară din România are acces la trei nivele de finanțare a proiectelor culturale, care îi permite să-și afirme și să-și dezvolte fără opreliști identitatea culturală și etnică.

Primul nivel al finanțării îl reprezintă alocările bugetare direct de la Secretariatul General al Guvernului[2]. Dacă în 2004 UDMR încasa direct din bugetul Guvernului României 5 milioane de lei, în 2015 UDMR a încasat peste 22,2 milioane de lei (peste 4,9 milioane de euro)[3]. În afara alocărilor bugetare de la Secretariatul General al Guvernului, minoritatea maghiară mai are acces la fonduri publice centrale prin intermediul instituțiilor pe care le controlează. Spre exemplu, UDMR a deținut de multe ori conducerea Ministerului Culturii, ceea ce a permis direcționarea unor sume importante de bani unor proiecte culturale sau monumente ale comunității maghiare.

Al doilea nivel de finanțare îl reprezintă bugetele locale ale primăriilor și consiliilor județene controlate de UDMR. Uniunea controlează bugetele primăriilor din 12 județe din Transilvania[4], precum și consiliile județene din Covasna, Harghita și Mureș. Ca atare, dispune de bugetele acestor instituții după bunul său plac, fără consultarea românilor din zonele în care UDMR deține majoritatea.

De cele mai multe ori, bugetele locale ale primăriilor și consiliilor județene pentru proicte culturale, de tineret și de sport sunt împărțite pe criterii etnice, ceea ce echivalează cu o formă de rasism. Celelalte etnii sunt dezavantajate dacă locuiesc în zone controlate politic de UDMR.

Al treilea nivel este cel al alocărilor bugetare venite din Ungaria. Pentru 2018, Ungaria se pregătește să aloce aproape 112 milioane de euro (34,4 miliarde de forinți)[5] pentru programele destinate maghiarilor de peste hotare, cea mai mare parte a acestor fonduri vor ajunge în România.

Ce susține UDMR în Raportul paralel:

308. Viața economică și socială – prevederile din 13 al Cartei sunt parțial îndeplinite, în practică nu se asigură utilizarea limbii materne în serviciile de sănătate și cele sociale.

Nu se asigură utilizarea limbii maghiare în informarea legată de drepturile consumatorilor și  nici în ce privește instrucțiunile de securitate și avertismentele de pericol.

Care este situația în realitate:

Vezi comentarii la punctele 183-185 (detalii aici).

[1] Detalii pe http://www.dantanasa.ro/exclusiv-cncd-instrument-de-maghiarizare-hotarare-cncd-care-impunea-limba-maghiara-in-deconcentrate-anulata-definitiv-de-iccj/

[2] Detalii pe http://www.dantanasa.ro/exclusiv-udmr-o-afacere-de-milioane-de-euro-anual-din-fonduri-publice-documente/

[3] Detalii pe http://www.dantanasa.ro/exclusiv-udmr-a-incasat-in-2015-peste-49-milioane-de-euro-de-la-guvernul-romaniei/

[4] Mai multe detalii pe http://udmr.ro/organizatie/administratie-locala

[5] Mai multe detalii pe http://www.dantanasa.ro/exclusiv-ungaria-peste-100-de-milioane-de-euro-pentru-diaspora-maghiara-cat-aloca-romania/

FOTO: Kelemen Hunor, liderul UDMR, sikerado.hu

Voi ce părere aveți? Vă aștept comentariile.